Profesoara Dorina Tiron a înlocuit activitatea la catedră cu activitatea de la Asociaţia “Iubire şi speranţă”. Ea îşi petrece fiecare zi ajutând copiii la teme şi implicându-i în activităţi diverse. Copiii suferă cel mai mult de lipsa afecțiunii, nu de lipsurile materiale.

Profesoara pensionară Dorina Tiron este unul dintre acei oameni care îşi încep fiecare zi cu gândul să facă o faptă bună. În termeni oficiali, ceea ce face ea se numeşte activitate de voluntariat. De doi ani, la scurt timp după ce s-a recuperat în urma unui anevrism cerebral care a împiedicat-o să fie prezentă la catedră, Dorina Tiron este prezentă aproape în fiecare zi printre copiii care frecventează Asociaţia “Iubire şi speranţă”. Fac împreună teme, învaţă limba engleză şi franceză, fac piese de teatru, prăjituri sau le învaţă pe fete să coasă un nasture sau o gaică la haină. Recunoaşte că, de când a renunţat la catedră, e mai mult decât profesoară.

“După câteva luni petrecute acasă, mi-am dat seama că îmi lipsea foarte mult activitatea cu copiii, nu mă puteam obişnui cu gândul că voi sta degeaba, fără să mai fiu în mijlocul copiilor. Am căutat o activitate în care să fiu utilă şi aşa am ajuns la Asociaţia «Iubire şi speranţă». Am avut mari emoţii când am intrat pe poarta centrului, mai mari decât atunci când am început să predau. Aici nu sunt două zile la fel, activităţile sunt foarte variate”, spune profesoara Dorina Tiron.

Profesoară de limba română, la centru a început prin a se ocupa de copiii din clasele mici. Au început prin a face teme împreună, au învăţat limba franceză şi limba engleză. A trecut, apoi, la temele de gimnaziu şi la cele de liceu. “Activitatea de la centru nu e cu note, dar am făcut un catalog, în care le-am trecut, pentru fiecare activitate, buline roşii şi negre. Erau foarte interesaţi să ştie fiecare câte buline are şi au devenit mai receptivi. O ma