- Social - nr. 167 / 28 August, 2013 Avand premiera concomitent in toata tara, vineri, 23 august, filmul lui Stere Gulea dupa romanul lui Dan Lungu, a fost mai bun decat ma asteptam, si chiar mai bun decat cartea. "Ne aflam la aproape zece ani de la caderea dictaturii ceausiste, cu putin inaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionara, care si-a trait cea mai mare parte a vietii sub regimul "puterii populare”, primeste un telefon de la Alice, fiica sa, emigrata in Canada, prin care este indemnata " sa nu voteze cu fostii comunisti”. Acest telefon, urmat de alte discutii in contradictoriu, o arunca pe Emilia intr-o adevarata criza identitara, din care incearca sa se salveze rememorand trecutul si cautandu-si justificari, in ochii ei si ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Insotiti mereu de umor si (auto)ironie, ne intoarcem spre copilaria si adolescenta Emiliei, intram in miezul nostalgiei paradoxale dupa dictatura, pulsam in ritmurile vietii cotidiene si intelegem din interior problemele epocii” – din postfata cartii aparute la editura Polirom. Filmul lui Stere Gulea este foarte diferit de carte, chiar daca ii pastreaza titlul. Luminita Gheorghiu face un rol la fel de bun ca in "Morometii” aceluiasi regizor si in cel recent distins cu Ursul de Aur la Berlin, la moda fiind figurile...comune, ca si cea a lui Marian Ralea care joaca rolul sotului provenit de la tara., Ana Ularu in rolul fiicei vorbind o engleza stralucita iar Anca Sigartau in rolul surorii personajului principal fiind foarte buna (probabil cea mai buna din film, chiar in rol secundar) in ipostaza...rustica. Acest roman ca si filmul reusesc realmente sa-si faca cititorii si spectatorii sa regrete perioada comunista.. "Nu exista duminica sa nu iesim la restaurant. O friptura era zece lei, buna si mare de puteau sa manance doua persoane din ea. O bere era trei lei. Un pepsi, la fel. Vinul sp