Era momentul să se mai întâmple și lucruri frumoase pentru Alexandra Dulgheru, la capătul unei perioade interminabile de necazuri, accidentări, recidive, într-un cuvânt, lipsa continuității. Azi însă, după exact doi ani de la ultima victorie obținută într-un turneu de Slam, acel succes memorabil cu Petra Kvitova de la US Open 2011, Alexandra a trecut în turul 2 la Flushing Meadows, la capătul a aproape trei ore de luptă cu Varvara Lepchenko.
E foarte frustrant să te uiți peste rezultatele lui Dulgheru din ultimii doi ani, comparativ cu precedenții. Pentru o jucătoare care are în cont două titluri WTA și alte trei semifinale, care ajunsese până pe locul 26 în aprilie 2011 și care avea toate motivele să spere că își va continua urcușul și să fie ea prima româncă de la Dragomir care ajunge în Top 20, au urmat apoi operații la ambii genunchi, luni de recuperare și un restart care a presupus turnee challenger și meciuri în calificări.
Ajunsă între timp pe locul 214 în lume, Alex a intrat pe tablou la US Open ca și Kleybanova (despre care am scris ieri), adică folosindu-se de protected ranking, acest as din mânecă pe care trebuie să-l folosești cu grijă, iar când îl folosești, ai face bine să profiți de el. E lesne de înțeles cât de important a fost pentru ea să câștige azi: calificarea în turul II o saltă dintr-un foc în primele 180 de jucătoare. Un eventual alt succes ar duce-o în primele 150. Adică foarte aproape de zona din care poate intra mult mai ușor pe tablourile turneelor.
Cu Lepchenko, locul 35 în lume, a fost o luptă în toată puterea cuvântului. Schimburi lungi, intense, epuizante.
Citește continuarea articolului, cu mai multe detalii despre calificarea Alexandrei, plus alte info despre ce s-a întâmplat în ziua a 2-a la US Open, unde Federer a egalat recordul de participări consecutive la turneele Slam.
Era momentul să se ma
