Andrei Dorobanţu a fost şi este un „vorbitor“ remarcabil în dificilul domeniu al explicării problematicii ştiinţifice. Frumuseţea discursului, firescul, accesibilitatea şi limpezimea exprimărilor sale au atras deopotrivă publicul şi pe profesioniştii mass-media. Partea proastă acum este prejudecata (moştenită de la cine?) a unora dintre conducătorii mijloacelor de comunicare, potrivit căreia un om bun sau – ca în cazul de faţă – foarte bun la ceva, este obligatoriu bun la orice altceva. Astfel, copleşiţi de notorietatea lui Andrei Dorobanţu, şefii de la Bucureşti FM l-au invitat pe acesta să modereze (nu să fie invitat, ci să modereze) un serial de ştiinţă. Politicos, savantul a acceptat, dar nimeni n-a avut „curajul“ să-i testeze aptitudinile pentru o meserie net diferită de aceea a cercetătorului şi a popularizatorului de ştiinţă. Şi nimeni nu i-a comunicat câteva reguli elementare de moderare radiofonică. Începând cu numărul de cuvinte care se rostesc în mod obişnuit într-un minut (150–180, nu sub 100, cu pauze nefireşti). Continuând cu întrebările (care trebuie să fie ale ascultătorilor nu ale specialistului traves Publicitate tit în moderator). Ajungând la felul în care moderatorul se adresează invitatului său. (La o întâlnire pe teme de astronomie şi astrofizică cu directorul Institutului Astronomic al Academiei, Andrei Dorobanţu i se adresează acestuia cu „Dorule“, neştiind că moderatorul instaurează şi modul în care publicul urmează să memoreze numele invitatului.) Deci, cu „Doru“ nu s-au explicat performanţele elevilor noştri la Olimpiada de Astronomie şi Astrofizică de anul acesta, obţinute printr-o pregătire din afara şcolii, nu s-a spus nici de ce dezvoltarea fără precedent a astronomiei în Spania îi ajută pe spanioli să învingă criza. Am aflat doar câte telescoape îşi doreşte „Doru“ şi care sunt cele mai mari radiotelescoape din lume. Peste 200 de