Crin Antonescu este un atlet al insultei. Ii urmaresc performantele retorice cu o infinita stupoare. Omul se afla intr-o permanenta intrecere cu sine insusi pentru a atinge paroxismul deficitului de civilitate. Nu trece o zi de la bunul Dumnezeu fara ca liderul PNL sa nu ofere o noua ilustrare a intunecarii facultatilor sale critice si a propensiunii irezistibile pentru tomberoanele spatiului public.
Nu discut acum afinitatile sale pentru personaje cu nume si comportamente ce amintesc de groapa lui Ouatu. In viata politica romaneasca, Crin Antonescu semnifica trei lucruri: lipsa de responsabilitate, lipsa de pudoare si lipsa de masura. Cel care se crede prezidentiabil a devenit tot mai nefrecventabil. Aflat intr-o continua transa a auto-adulatiei, omul are serioase probleme de conectare la realitate.
Se intreaba unii cat de liberal este presedintele PNL? Am banuiala (si chiar mai mult, cvasi-certitudinea) ca omul n-a citit nimic din clasicii libertatii. M-ar amuza sa port o discutie cu el despre Tocqueville, Raymond Aron si Isaiah Berlin. Ori despre Zeletin, why not? L-a citit oare pe Mihail Farcasanu? Ceea ce putem detecta drept precaritatea sa doctrinara, are cel putin doua cauze. Mai intai, pentru ca nu are stare, nu-l pot vedea stand rabdator in fata unei carti, facand adnotari, lasandu-se invitat pe taramul reflectiilor. Apoi, pentru ca nu are apetit pentru concepte, idei, ipoteze. Este incarnarea vidului valoric, a titirezului politic investmantat intr-o retorica mereu in clocot.
Constat cu tristete ca nimic nu s-a schimbat in puseurile agresive ale lui Crin Antonescu la adresa celor care cuteaza sa-i spuna adevarul, anume ca el, Crinus Imperator, est gol. Armele sale favorite sunt calomnia, sudalma si amenintarea. Locvace si pompos, bombastic si martial, arogant si inconsistent, narcisist si insolent, demagog si indolent, Crin
