A fost sărbătoarea Tăierii cinstitului cap al Sf. Ioan Botezătorul. Zi tristă pentru creştinătate, marcată prin post. Mobilul crimei a fost sexualitatea degenerată a lui Irod. Prilej ca să reflectăm creştineşte asupra acestei provocări, de care nimeni nu-i scutit. Fără prejudecăţi sau înfierbântări

Hristos nu s-a ferit de provocări. Dimpotrivă. Le-a rezolvat divin, arătându-ne soluţii salvatoare. Una dintre provocări este sexualitatea. Pe care creştinismul a rezolvat-o prin două metode, aparent opuse: abstinenţa şi căsătoria. Din păcate, tema este abordată disproporţionat în societatea românească. Unii o evită total, alţii îi acordă importanţă prea mare. Frigiditate versus erotism.

Punctul de pornire al sexualităţii este pofta trupească, concupiscenţa. În morala creştină, ea se traduce printr-o corupere şi aplecare pătimaşă a fiinţei umane către plăceri trupeşti, la un anumit moment al vieţii. Discuţia ar fi mai largă şi ar pleca de la binomul plăcere - durere, cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul: omul caută permanent plăcerea, dar neputând-o păstra la infinit, o pierde şi intră în cercul vicios al durerii, care îl împinge şi mai tare să caute plăcerea, ajungând astfel la dependenţă. Sf. Pavel observă această tendinţă a trupului de a domina sufletul când spune: Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc…dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace.

Este ceea ce, practic, l-a ucis pe Sf. Ioan Botezătorul. Raţiunea regelui Irod, întunecată de erotism şi de alcool, a preţuit capul Sfântului la mai puţin de jumătate din Împărăţie. Căci, plăcându-i dansul fiicei Irodiadei, el a promis Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Degeaba îl preţuia pe Ioan în sinea lui, deşi acesta îl critica pentru concubinajul cu Irodiada, cumnata lui. Care a şi sugerat ucidere