Specializat inca de anul trecut in jocul de-a intratul in Parlament si de-a iesitul de acolo, este normal ca Dan Voiculescu sa caute si alte solutii, in ajunul momentului cand i se pregateste un destin necrutator cu executare, unul relaxant cu suspendare sau unul surpriza cu achitare.
Presa de miercuri scria ca ultima sa gaselnita ar fi sa candideze la europarlamentarele din mai, in fruntea listei PC, respectand proverbul din batrani, care spune ca inecatul se agata chiar si de un pai.
Sarabanda termenelor si a amanarilor
Pe de o parte, paiul de la Bruxelles vine intr-un moment cand se pare ca ceasul al doisprezecelea a si sunat: joi este ultimul termen de judecata, dupa care urmeaza implacabila sentinta. Pe de alta parte, nimic nu-i implacabil in Romania.
Experienta Fenechiu arata ca pana si un condamnat cu executare nu executa nimic, in baza sfintei prezumtii si a recursului, care nu se stie daca dureaza pana la Craciun, la Boboteaza, la Paste sau pana dupa vacanta parlamentara de anul viitor.
N-as spune una ca asta, daca n-as sti palmaresul dosarului lui Voiculescu. Procesul a inceput la 6 ianuarie 2009, cand s-a hotarat amanarea, din lipsa avocatului. La 3 februarie s-a amanat din nou, tot din lipsa avocatului, iar la 3 martie Tribunalul Bucuresti a mutat dosarul la ICCJ, intrucat Voiculescu era senator, lucru pe care de multa vreme il stia tot satul, dar nu-l stia barbatul, respectiv instanta.
Dupa 39 de amanari pe diferite motive, ICCJ a constatat la 29 iunie 2012 ca Voiculescu nu mai este senator si a mutat din nou dosarul inapoi la Tribunalul Bucuresti, unde dupa alte 6 amanari s-a constatat la 20 decembrie 2012 ca este iarasi senator si ca urmare Tribunalul a procedat viceversa si l-a mutat inapoi la ICCJ.
Dupa inca o amanare, s-a constatat insa la 5 februarie 2013 ca Voicules
