Continuăm să recomandăm vizitarea Albei Carolina, recent renovata cetate din Alba Iulia. Nu numai de 1 Decembrie, ca politicienii care se îngrămădesc aici doar de Ziua Națională, ci și de, să zicem, 1 septembrie, ultima zi a festivalului Dilema Veche.
Odată ajuns în fața gării din Alba Iulia, ai de ales între a urca într-un autobuz banal sau în ruda sa de lux, autocarul cu etaj, care te așteaptă pentru un City Tour. Poate că o caleașcă era mai potrivită, îți zici și, după vreun sfert de oră de mers pe jos, urci strada cu macadam de după Poarta I, treci de obeliscul dedicat memoriei lui Horea, Cloșca și Crișan și îți faci o intrare triumfală pe Poarta a III-a, aia care-ți aruncă în față o punte cu lanțuri peste șanțul care, pe vremea cînd cetatea nu era atît de ospitalieră cu musafirii, era plin, pe lîngă apă, și cu alte surprize.
Apropo de intrări triumfale: în 1922, cu ocazia încoronării cuplului regal Ferdinand-Maria ca suverani ai României Mari, la cererea expresă a Reginei Maria, fortificațiile de la poarta proaspăt construitei Catedrale a Reîntregirii au fost îngropate, la urgență, în cîteva săptămîni, pentru o intrare triumfală în cetate a Majestăților Lor fix prin fața bisericii. Se spune că Regina n-ar fi vrut să intre în cetate decît pe aici – orice alt traseu ar fi presupus trecerea pe lîngă Catedrala Romano-Catolică. În replică, ceremonia s-a ținut afară, în fața clopotniței, pentru că Ferdinand era catolic și n-a dorit să fie încoronat într-o biserică ortodoxă. Deh, înalte rațiuni (și orgolii) de conducători de stat. De altfel, și ultimul edil ale cărui recomandări gestuale au fost, pentru multe construcții, fatale (în sensul că, cum mai dădea din mînă, cum mai dispărea cîte o casă veche, o biserică, ceva), Nea Nicu, a avut fixurile lui arhitectonice: în cartierul de lîngă cetate, un bloc vechi a fost tăiat în felii, ca o prăjitură, și m
