Un sondaj CSCI cotează Mişcarea Populară în eterna marjă de eroare de 3 la sută. Pentru cei care ştiu bucătăria sondajelor, trei la sută înseamnă că nici nu eşti mort, dar nici nu trăieşti, ci te zbaţi într-o confuzie greu de depăşit. De ce o Mişcare Populară e atât de... nepopulară? Faptul că e oblăduită de Traian Băsescu e doar una din cauze. Faptul că e o creaţie artificială mi se pare o explicaţie mai aproape de adevăr. În consecinţă, ce va face Băsescu pentru a-i trece pragul pe mişcătorii populari care nu au priză la public? A început să se schimbe la faţă, mai întâi. A devenit luptătorul anti-Ungaria şi s-a dus până la Bratislava să arate cât de mult respect impune el Budapestei. Putea să o facă din România de câţiva ani buni, de când au început pelerinajele lui Viktor Orban şi ale guvernului Fidesz prin ţara noastră. Numai că la unele pelerinaje a participat şi el. Acum mizează pe uitare ca să defileze în apărătorul Transilvaniei. Nu îl vor crede prea mulţi. Mai ales că vorbele sale nu ating fapticul niciodată, aceasta este o regulă a comportamentului său. Ca dovadă, după ce ”i-a zis-o” lui Laszlo Tokes, s-a ascuns în bârlogul procedurilor ca să scape de responsabilitatea retragerii decoraţiei acestui anti-român consacrat. Unde mai e verva sa anti-extremistă când vine vorba de a acţiona? E de negăsit. Cu un pas înainte şi doi înapoi, Băsescu nu va deveni apărătorul nimănui, nici măcar al Mişcării sale Populare. Băsescu vrea să împărtăşească unui partid care încă nu există legal o popularitate care a apus. O ecuaţie în care toţi termenii dau cu minus, dar în care minusurile nu se potenţează reciproc spre plus, ci spre şi mai multă pagubă. Apoi mai e sloganul unirii cu Basarabia. Dacă ar fi nou, ar capta interesul. Dar Băsescu se joacă de mult cu această promisiune fără să efectueze mare lucru în acest sens, iar comparativ cu proiectele economice demarate de