„Băişagul” a fost o ocupaţie istorică specifică pentru locuitorii Ţării Moţilor. Ei foloseau hurca şi şaitrocul pentru extragerea aurului din nisipul aluviunilor de pe râurile Arieş şi Crişul Alb cu văile afluente. Tehnica era ideala pentru cei care cautau metalul nobil în sedimente ale apelor curgătoare, minereul fiind de regula de mici dimensiuni. Bucatile mari trebuiau sfărâmate.

Spălarea nisipului aurifer şi căutarea micilor vine de aur din piatră au fost, multă vreme, singurele metode de extragere a preţiosului metal. Până acum câteva sute de ani, în lume încă se spăla nisip pentru a găsi aur, după metode folosdite încă din Antichitate.

Într-un studiua realizat de conf. univ. dr. Antonela Neacşu, intitulat „Aurul aluvionar din România: sursele si importanţa geologo-arheologică“, se spune că descoperirea aurului în aluviunile unor râuri a creat premisele exploatării acestora şi a descoperirii de noi zacaminte. În istoria mai recentă a omenirii, aurul aluvionar avea să joace din nou un rol esenţial.

Principiul de baza din spatele tehnici era unul simplu. Filonul bogat în minereu de aur din zonele montane era spălat de apele unuia sau a mai multor rauri care îl traversau. Eroziunea apei facea ca bucăti de minereu sa fie rupte din munte si duse in aval la zeci sau chiar sute de kilometri. Cei care practicau spălarea aurului se bazau pe acest lucru şi căutau în aluviunile aduse de râurile de munte pepite de aur.

Urmele unor vechi exploatări de aur aluvionar se pot observa înzilele noastre, atât în aval de confluenţa cu Valea Abrudului (ai cărui afluenţi drenează zăcămintele de la Roşia Montană şi Bucium,în amonte de aceasta, pe Arieşul Mic.

Hurca şi şaitrocul, uneltele tradiţionale ale căutătorilor de aur

Una din cele mai vechi metode de obtinere a prafului de aur este spalatul acestuia cu şaitrocul, un troc confecţionat din lemn