Comisia Europeană a recomandat ţărilor membre să aducă la acelaşi nivel vârsta de pensionare a femeilor şi a bărbaţilor, astfel încât ambele categorii să iasă din activitate atunci când împlinesc 65 de ani. Autorităţile române s-au şi executat, astfel că Ministerul Muncii a venit cu un grafic de creştere graduală a vârstei de pensionare, ce prevede că femeile care au acum până 45 de ani vor putea să se bucure de pensie abia după ce vor atinge 65 de ani.

Încă o dată, oficialii se conformează unor sugestii venite de la „mai-marii” europeni, fără să ţină cont de specificitatea locului. Iar un indicator esenţial îl constituie speranţa de viaţă din ţară noastră, cu 10 ani sub cea a confraţilor europeni. Aşa se face că un bărbat din România, a cărui speranţă medie de viaţă este de 70 de ani, va avea statut de pensionar doar cinci ani. Ceva mai „norocoasă” va fi femeia româncă, pentru care speranţa medie de viaţă atinge 77 de ani, ei revenindu-i 12 ani de pensie. Asta după ce amândoi au cotizat la sistemul public de pensii în jur de 40 de ani.

Cu siguranţă, nu puţine vor fi situaţiile în care românii vor pieri înainte să atingă pragul pentru pensionare.

Productivitatea muncii unei persoane care se apropie de 65 de ani este un alt aspect deloc de neglijat în această ecuaţie. În special în sectoarele de activitate care presupun muncă fizică, unui salariat cu o asemenea vârstă îi va fi foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, să egaleze randamentul dat de un angajat mai tânăr.

Pe de altă parte, însă, măsura ar urma să reducă presiunea de pe fondul de pensii, în condiţiile în care, în 2012 erau 5,3 milioane de pensionari ale căror contribuţii erau plătite de 4,3 milioane de angajaţi. Conform prognozei Comisiei Europene, în următorii ani, atât proporţia tinerilor de până în 14 ani, cât şi cea a persoanelor active vor scădea cu circa 38 de procente. Î