Gerard Butler e genul ăla de actor față de care nu aveam nici o părere relevantă pînă de curînd. Țin minte că a dat un picior în piept în 300, filmul ăla cu bărbați dezbrăcați care se bat, la care nu m-am uitat prea atent pentru că nu-s Cătălin Botezatu. Și parcă a mai fost într-o sacoșă de filme cu explozii, la care nu m-am uitat pentru că nu păreau să mai aibă și altceva în afară de explozii. Iar ca om, în afară de observația că are niște fălci în care ar putea ascunde destule nuci încît să hrănească o familie de veverițe o iarnă întreagă, nu am nimic de comentat.

Dar, ca orice actor măricel, Butler a început să și-o tragă cu fotomodele foarte frumoase. Și complet aleator, aia pe care a hotărît să o mai și țină uneori de mînă în public e o româncă. Brusc, asta l-a făcut personaj de tabloid românesc. În sfîrșit, pot citi știri despre el de genul „Gerard Butler, ce-ți mai place să o ciupești de fund pe Mădălina Ghenea”, „Dă click aici ca să vezi unde o sărută Gerard Butler pe Mădălina Ghena” și clasicul „Uite ce surpriză i-a făcut Gerard Butler Mădălinei Ghenea”, care mereu e ceva mic și banal, gen „i-a luat o prăjitură” sau „a venit cu cinci minute mai devreme la întîlnire”, și niciodată chestii cu elicoptere de aur, sărit din boschete sau herpes genital. Surprize chiar interesante pentru cititor.

Cu toate astea, Gerard Butler e relevant pentru crăpătorul de semințe cu patru clase de pe plaiurile mioritice. Că bunăciunea aia în care și-o bagă el e româncă. A crescut în spațiul carpato-danubiano-pontic. Am avut și noi o contribuție și un merit la dezvoltarea ei ca bunăciune. Trebuie să știm dacă băiatul ăla o respectă cum se cuvine. Că e munca noastră. Că doar n-a profitat de faptul că era tînără, săracă cu duhul și cu casa din copilărie mai mică decît fălcile lui ciudate.

Trebuie să-l vedem că e gospodar și băiat de comitet. Abia atunci o să