În cei patru ani de funcţionare (1944-1948), în lagărele de prizonieri din Moldova Sovietică au decedat 807 militari ai armatei germane şi aliaţilor lor. Niciun cimitir al prizonierilor de război nu s-a păstrat.

Lagărele de prizonieri numărul 198 din Chişinău, numărul 103 din Bălţi, numărul 104 din Tighina, dar şi spitalul special militar numărul 3376 din Bălţi au avut cimitire proprii. Atât în timpul funcţionării lor, cât şi ulterior nimeni nu a avut grijă de aceste locuri de veci. La scut timp de la închiderea lagărelor, cimitirele au fost distruse. În locul lor s-au construit case, în unele cazuri mormintele fiind rase de şenilele tancurilor sovietice.

Prizonierii încarceraţi în RSS Moldovenească au cunoscut toate ororile regimului sovietic. Administraţia şi militarii au profitat de situaţia de sclavi a acestora - i-au furat, le-au luat alimentele şi au abuzat de ei. Nici după moarte lor sovieticii nu au avut grijă să protejeze mormintele lor.

Abuzuri ale administraţiei

Administraţia lagărelor şi militarii care le păzeau nu s-au sfiit să profite de braţele de muncă gratuite ale prizonierilor, pentru a-şi rezolva probleme personale, unii chiar i-au jecmănit, iar alţii le-au furat alimentele.

Dintre abuzurile care au ajuns în vizorul autorităţilor se evidenţiază câteva. Astfel, lucrătorul sanitar al lagărului nr. 2 din Chişinău Fomina, în zilele de 23, 24 şi 25 noiembrie 1947 a luat câte doi prizonieri pentru a lucra la ea acasă, indicând în registrul de evidenţă că prizonierii au fost scoşi din lagăr pentru a fi supuşi unui control medical în lazaret. Şeful interimar al lagărului nr. 1, cu aprobarea Administraţiei lagărelor, a luat pentru munci la domiciliu 13 prizonieri, în loc de opt cât i se permisese.

S-a constatat că maiorul Kalik, ofiţer în lagărul de prizonieri nr. 103, în luna decembrie 1944 şi-a însuşit de la un prizonie