Peste 480.000 de români poartă stigmatul cancerului şi circa 10% din aceştia mor în fiecare an. Cei aflaţi în fază terminală învaţă să privească moartea în ochi fără durere şi fără regrete în centrele de îngrijiri paliative. Unul dintre ele este Centrul „Sfânta Irina“ din Voluntari, judeţul Ilfov.
Fiecare secundă durează aici mai mult ca în orice alt loc, pentru că este câştigată într-o luptă permanentă cu moartea, pe un teren neutru, dar care de cele mai multe ori înseamnă „acasă“. La Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfânta Irina“ din Voluntari, pacienţii au mereu garda sus, iar fiecare minut care trece se numeşte simplu: „viaţă“.
La câţiva paşi de Capitală, s-a conturat o lume puţin cunoscută oamenilor sănătoşi, închisă între pereţii unui centru modern de îngrijiri paliative. În Centrul „Sfânta Irina“ şi-au găsit alinarea peste 20 de oameni care suferă de cancer şi cărora medicii le-au dat doar un termen. Aici, 33 de „îngeri“ – angajaţi ai Centrului – le alină suferinţa.
Doamna T. este o femeie în vârstă de 52 de ani, care se află aici de nouă luni. A fost diagnosticată cu cancer la sân în urmă cu 15 ani. De atunci, a început o luptă permanentă, iar când credea că a reuşit să învingă a primit o nouă veste cumplită: boala recidivase.
Opt luni în centru
În salon e linişte. Ca în tot Centrul. Chiar dacă sub eşarfa ce-i acoperă capul nu mai are păr din cauza tratamentului dur cu citostatice, ochii doamnei T. sunt încă senini. Mai senini decât ai unui om sănătos care nu ştie cât valorează viaţa.
În urmă cu nouă luni, s-a hotărât să spună „acasă“ unei camere de la parterul Centrului „Sfânta Irina“, aici unde îşi petrece cea mai mare parte a timpului. Se uită la televizor, citeşte şi se gândeşte. Stă întinsă pe pat în cea mai mare parte a zilei. Două centre de îngrijiri paliative
În zona Bucureşt
