Des invocata fermecătoare viaţă a anilor’20 din Bucureştiul interbelic îşi are şi poveştile ei întunecate, care au rămas înscrise în arhivele poliţiei la capitolul fapte abominabile sau "crime cu sânge rece". Unul dintre aceste cazuri a fost cel al lui Gheorghe Găetan, un aventurier a cărui faptă, chiar dacă nu s-a concretizat până la urmă într-o crimă, a înspăimântat lumea mondenă şi opinia publică a "Micului Paris".

Datele poveştii au fost, dacă se poate spune aşa, clasice: Găetan era acel tip de bărbat uşuratic, căruia îi plăcea să trăiască pe picior mare bazându-se pe averea altora şi căruia îi plăcea să frecventeze "lumea bună" a Bucureştilor cu aerul degajat al unui gigolo. De altfel aura lui de bărbat bine era verificată, fiind un recunoscut seducător, ajutat fiind şi de un "fizic" pe măsură. În acest fel ajunsese, la aproape 40 de ani, să nu aibă nicio posesiune, traiul lui bazându-se pe câştigarea unor sume nemuncite "pe orice căi şi prin orice mijloace", ocupaţiile situîndu-se în sfera "afacarilor de ocazie, expedientelor, jocurilor de noroc", dar şi prin "specularea anumitelor sensibilităţi" ale unor femei trecute de prima tinereţe care aveau un cont bun în bancă. (apud Adrian Majuru, Diurn şi nocturn, Ed. Curtea veche, Bucureşti, 2009)

Un escroc sentimental însetat de sânge şi bani

Găetan era întreţinut de vreo patru ani de o femeie divorţată (locuia de altfel în casa acesteia din strada Dionisie Lupu), doamna Margareta Pillat, care "îl ajuta cu diferite sume de bani şi îi acorda toată întreţinerea necesară". Sumele pe care aceasta i le dădea era însă insuficiente pentru escapadele lui Găetan, iar în plus de asta "fantele de Bucureşti" îşi dorea foarte mult să înfiinţeze o societate de reprezentanţă pentru automobile Studebaker, însă nu avea de unde face rost de bani, doamna Pillat nefiind dispusă să finanţe