Ar costa cu puţin mai mult de 26 de milioane de euro, din care un sfert sunt fonduri europene nerambursabile. Ar fi gata în circa un an şi jumătate, dacă nu vor interveni piedici. Şi, mai ales, va sparge monopolul Gazprom asupra Republicii Moldova. Acestea sunt datele politice ale gazoductului Iaşi Ungheni, a cărui construcţie a fost inaugurată la începutul acestei săptămâni.
Bineînţeles, există şi aspectul economic: companii din România, precum Romgaz sau OMV Petrom, vor putea intra pe piaţa moldovenească a gazelor. Dar acestea par, în acest moment, amănunte de ordin secundar.
Altceva contează: trecerea de la vorbe la fapte în relaţiile româno-moldoveneşti, şi aceasta într-un cotext politic mai larg. Pentru că miza noului gazoduct depăşeşte cadrul relaţiilor Bucureşti-Chişinău, prin implicarea financiară - şi nu numai – a Comisiei Europene. De altfel, comisarul european pentru Energie, GüntherOettinger a fost invitatul de onoare al ceremoniei de inaugurare a lucrărilor.
Încă de acum mai bine de doi ani, în februarie 2011, în plină criză a gazelor pe ruta Rusia- Ucraina- Europa Centrală, Consiliul European răspundea propunerilor Comisiei Europene şi dădea undă verde interconectării reţelelor energetice. Vă vine sau nu să credeţi , dar în acest moment, statele membre ale Uniunii Europene au posibilităţi extrem de limitate de a se întrajutora în cazul unei crize energetice, tocmai din cauza fragmentării reţelelor. Cu greu se poate vorbi despre o piaţă comună energetică.
Proiectul european, extrem de ambiţios, îşi propune să creeze o vastă reţea energetică de-a lungul şi de-a latul continentului, astfel încât , spre exemplu, pădurile de eoliene de la Marea Nordului să poată aproviziona, în caz de nevoie chiar statele din estul Uniunii.
În doar câteva săptămâni, primăvara arabă avea să reconfirme justeţea unei asemenea abordări. Regimurile d
