Roger Waters le-a oferit ȋn seara de miercuri, 28 august, celor aproximativ 50.000 de spectatori un show cu adevărat unic, prezentat în umbra unui “zid” de aproximativ 150 de metri lungime şi 12 metri înălţime.
Spectacolul, început cu o jumătate de oră întârziere faţă de ora anunţată, a debutat cu un puternic joc de artificii, un avion a planat pe deasupra spectatorilor şi s-a prăbuşit pe scenă şi povestea lui Roger Waters a început cu “In The Flesh”. Ce au venit să vadă zecile de mii de spectatori: ceea ce ştiau deja de la bunici şi părinţi, din discurile scăpate dincolo de Cortina de Fier. Adică povestea lui Pink, tânărul rămas fără tatăl ucis în război, ridiculizat şi abuzat de profesori, de societate, autoizolat de familia sa destrămată şi autorul unui dureros eşec în căsătorie. Toate acestea au fost traduse de Pink Floyd printr-un simbol deosebit de puternic: un zid nesfârşit şi sufocant.
Povestea a continuat cu “The Thin Ice”, melodie care reprezintă tinereţe lui Pink, viitorul star rock, megaloman şi cuprins de alienare, apoi una dintre cele mai aşteptate piese ale show-ului: “Another Brick in the Wall“. Mesajul acestei capodopere, emblematică pentru opera rock “The Wall” (1979) a celor de la Pink Floyd, a fost transmis în cele trei secţiuni binecunoscute – “Reminiscing”, “Education” şi “Drugs”, strecurate între episoadele conceptului. Roger Waters, însoţit de un cor de 15 copii români, a interpretat melodia acompaniat de aplauzele publicului.
Piesa “The Happiest Days of Our Lives” a adus şi proiecţia “I Believe”, în timpul căreia mulţimea s-a transformat într-un public tăcut de cinema. Severul profesor, care i-a marcat copilăria lui Pink şi îşi bătea joc de poemele sale, a apărut sub forma unei păpuşi gigantice, care i-a fixat pe spectatori cu ochii săi roşii, coşmar încheiat cu piesa “We don’t need no education”.
“Bună seara,
