Pe internet au început să circule fragmente și rezumate dintr-o carte încă nepublicată: „În pat cu Domnul Președinte”, semnată de Vladimir Alexe. Unul dintre personajele principale se arată a fi „idolul” Lech Walesa. Oricât de târzii (în străinătate, mai ales în Polonia, s-au publicat până acum cinci-şase cărți de răsunet pe această temă), revelațiile lui Alexe rezonează la noi, cum se vede, încă înainte de a ieși din tipografie. Par a fi întemeiate, câtă vreme se bazează pe cercetările unor autori stimabili și credibili, dar și pe cele ale „Institutului Memoriei Naționale”, for polonez similar CNSAS-ului de la noi.

Concluzia unanimă: Walesa, „simbol al luptei anticomuniste din blocul sovietic”, a fost agent notoriu al SB (Securitatea poloneză). Tristă dezamăgire! Întrebarea pe care și-o pot pune cei mai puțin avizați s-ar referi la imposibilitatea ca SB și celelalte organisme de represiune din „lagărul socialist” să fi susținut un adversar deschis și atât de incomod al regimului pe care-l slujeau. De ce ar face-o? Naivitate: primii care au știut despre căderea iminentă a comunismului au fost tocmai cei din SB – și aveau tot interesul să-și asigure manipularea partidei ce urma să preia puterea. L-au propulsat și susținut pe electricianul din Gdansk tocmai pentru că îl știau vulnerabil din toate punctele de vedere. Practic semialfabetizat (n-a urmat decât patru clase primare), cu o viață de familie scandaloasă, dotat cu inteligență reală, dar incapabil să se opună manipulării din umbră, șeful „Solidarității” se arăta a fi personajul potrivit pentru crearea unui mit convenabil așteptărilor occidentului. Care occident, cu deplină ingenuitate, s-a dovedit de-a dreptul penibil, plusând „cât cuprinde” și prosternându-se pur și simplu în fața unei imagini de carton (am putea spune „carton presat”, fiindcă traiectoria destinului marelui luptător anticomunist era co