De fapt, este un titlul abreviat, sau dacă vreţi autocenzurat (mea culpa, vechile reflexe!), dar odată intrat în textul propriu-zis pot să-l spun pe de-a-ntregul, cu explicaţiile de rigoare: Între Scylla şi Charybda Sărbătorilor Naţionale.

De bună seamă, după ce moldovenii sărbătoresc Crăciunul pe vechi şi pe nou, la fel şi Anul Nou, iată alte două date roşii în calendarul oficial, 27 August şi 31 August. La drept vorbind, nu sunt prea multe de spus referitor la proclamarea Republicii Moldova – puciul avortat din 19-21 august 1991 de la Moscova a fost un excelent detonator pentru a arunca în aer ditamai URSS-ul. Ceea ce pun în chestiune este meritul RSS Moldoveneşti în a se transforma, peste noapte, într-o ţară independentă – să fi visat oare nomenclatura de atunci, chiar şi „partida naţională” (al cărei reprezentant este Mircea Snegur, de pildă) la un stat suveran?! În acest sens, suveranitatea ce ne-a picat din cer (şi dacă puciul reuşea?! greu de spus ce s-ar fi întâmplat, cert e că Nicolae Dabija tot redactor-şef la Literatura şi Arta ar fi rămas!) nu a întârziat să-şi arate faţa monstruoasă – de unde şi comparaţia cu Scylla! –, ca să nu zic de-a dreptul hâdă. În loc să-şi făurească cetăţenii ei, RM a produs câteva sute de mii de moldoveni-apatrizi, plecaţi la munci (de cele mai multe ori, la negru; iar atunci când au făcut-o în condiţii legale – cu un paşaport românesc!) peste hotare, într-un adevărat exod mai pustiitor ca deportările în Siberia din 1940, 1946, 1949.

Despre Ziua Limbii române (şi nu „cea română”, căci nu spunem „limba voastră cea rusă (sau cea ciuvaşă, sau cea cehă!)”), din 31 august, păcat de zis – chiar a fost dorită cu ardoare, s-a luptat pentru ea, pe toate fronturile. Numai greva femeilor din Interfront care blocaseră circulaţia trenurilor la Bender & Tiraspol cât face, şi asta în timp ce lumea de la noi (d