Cum să creadă cineva că aceste puncte nodale ale vieţii colective şi individuale nu se bazează aproape pe nimic, ori că sunt formulate la capătul unor raţionamente şchioape, ori încă şi mai rău că sunt luate pe baza unor criterii cam tot atît de relevante, pe cît este \"Rolul maionezei în explicarea activităţii vulcanice de pe planeta Venus\"? Nimeni nu poate să creadă aşa ceva! De ce? Simplu, pentru că oamenii au nevoie de coerenţă, atît în viaţa interioară, cît şi în cea din afară. Toleranţa noastră faţă de inconsistenţa cognitivă, ori emoţională, este relativ scăzută, chiar dacă prin \"antrenament\" pragurile mai pot fi ridicate. Promptitudinea şi eficienţa mecanismelor psihologice care intervin cvsi-automat pentru reducerea disonanţei stau mărturie. Cu atît mai mult au nevoie oamenii să creadă că cei care iau decizii majore o fac bazîndu-se pe toate resursele de ştiinţă şi conştiinţă disponibile în visteria culturii umane, la zi! Cu alte cuvinte, că decidenţii politicii sunt nişte atleţi foarte bine dotaţi şi antrenaţi, dacă nu chiar nişte super-atleţi, ai gîndirii logice, ai judecăţii întemeiate pe argument şi expertiză, ai atentei şi dreptei cîntăriri a opţiunilor disponibile, oameni care accesează, ca regulă de aur, tezaurul de înţelepciune şi experienţă pe care istoria, cultura şi ştiinţa îl pun la dispoziţie, înainte de a lua o hotărîre. Una importantă, cum ar fi spre exemplu, aceea de a folosi forţa militară în relaţiile cu alte state. Să zicem, cum este aceea din cazul Siriei. Un dosar complicat, care cere şi informaţie şi analiză şi judecată şi dreaptă cumpănire! După cum cere, desigur, reacţie oportună şi eficientă!
Haideţi să privim în ograda marilor decidenţi ai politicii mondiale şi să ne minunăm, împreună!
\"Incidentul\" care a creat actuala \"comoţie\" în jurul dosarului sirian este legat de folosirea unor arme (substanţe) chimice în con
