O vizită la Cetate face mai mult decât o lecţie de istorie. Zidurile de piatră vechi de peste şase secole au prins contur după restaurarea cu banii de la Uniunea Europeană. Un nou reportaj de aventură din cadrul celei mai frumoase campanii ”Adevărul” - ”125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.

Drumul până la Cetatea Neamţ e uşor de găsit având ca reper oraşul Târgu Neamţ. În târgul lui Creangă se ajunge uşor de la Piatra Neamţ, pe DN 15 C, parcurgând circa 44 de kilometri. Un viraj la stânga din intersecţia cu sens giratoriu din centrul oraşului şi maşina te lasă chiar la polalele Cetăţii după ce treci pe lângă stadionul denumit, cum altfel, Cetatea.

Că e o zonă de interes turistic îţi dai seama după aglomeraţia de localuri, chioşcuri şi comercianţi postaţi strategic la intrarea pe aleea Cetăţii. E vorba de o „destinaţie ecoturistică”, aşa cum scrie pe un banner postat la bază . Nu se intră cu maşina, per pedes ai de urcat cam 500 de metri până la obiectiv. Un drum asfaltat, greu de luat în piept, dar urcuşul e presărat de băncuţe şi locuri de informare care uşurează efortul, iar finalul e grandios. După circa zece minute, ajungi la poalele Cetăţii în care pătrunzi după ce achiţi cinci lei taxa de intrare (sau trei lei, pentru elevi, studenţi, grupuri organizate de peste 15 persoane).

Intrarea e ca la metrou, cu turnicheţi ce contabilizează numărul de turişti, iar până la poarta muşatină ai de străbătut puntea în arc de cerc suspendată pe pilonii de piatră. Înainte să pătrunzi în fortăreaţă, primul obiectiv e „cursa de şobolani”, o capcană pentru duşmanii care atacau cetatea. Trapa inofensivă nu mai stârneşte acum decât zâmbete, iar vizitatorii de vară, mulţi dintre ei stranieri reveniţi acasă, aruncă bănuţi printre gratii ca la Fontana di Trevi. Imaginea se repetă şi la fântâna din curtea interioară a Cetăţii, principalul obiect