Demnitar adevărat, elegant, pe(r)dant, aparent curat, veşnic rupt de beat, dacă-l întreba cineva ce mai face răspundea cu neobrăzare: “tot tot tot sunt ţapân, numa’ scula mi-e moale”. Asta era cândva când mai reuşea să păcălească prieteni, colegi, colaboratori, care văzându-l uşor euforizat (am zis uşor?) îşi spuneau că omul îşi sărbătoreşte ziua de naştere de 365 de ori pe an. Preşedintele american Abraham Lincoln spunea că poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul. Asta n-a ştiut-o Castorică şi o ţine întruna ca mutu (până iese untu’) cu articole calomnioase, denunţuri, interpelări, declaraţii şi alte aberaţii. Un învăţat zicea că elitele şi liderii oricărei societăţi, fie ea revoluţionară sau nu, pot oricând demisiona, încheindu-şi mandatul. Însă cetăţenii nu pot niciodată să abdice de la datoria lor civică. Noi, cetăţenii sătui deja de oala de rahat pe care-o agită Castorul puşcat la cap şi de ameninţările idiotului, trebuie să-l tragem la răspundere şi să-l întrebăm: “pentru asta te-am votat noi, măi şoarece?”, respectiv să-i amintim că, atunci când nu mai e loc de alăturare, drumul spre Dăbâca e una dintre soluţiile uşoare sau era până acum. Va fi greu după atacurile mârşave şi calomnioase la adresa unui primar din Oaş, care l-a ajutat de nenumărate ori, şi a unui om de afaceri, tot din Oaş, care l-a ajutat în campania electorală cu 500.000.000 lei vechi, după care s-a văzut ponegrit în fel şi chip. Un proverb românesc spune că mai bine te obişnuieşti cu idiotul decât sa devii unul ca el. Îi amintim idiotului cu rang de demnitar, dar mare căcănar, că nu mai are timp să-şi facă autocritica în stilul cheguevarist, atât de drag procurorului comunist, pentru că e total compromis. Şi nu mai crede nimeni o iotă din declaraţiile redactate în zadar, pline de frustrări, venin şi amar. Părerea