Costel Baciu, un tânăr de 25 de ani din comuna Breasta, este unul dintre oamenii pentru care singurul gând zi de zi şi noapte de noapte este acela de a avea o inimă nouă, care să îi bată aşa cum o făcea acum patru ani, înainte să se îmbolnăvească. De atunci, singura lui speranţă de viaţă e o listă de transplanturi aflată în registrele Institutului Inimii de la Târgu Mureş.

Costel a terminat şcoala de mecanici auto în Craiova, după care a lucrat trei ani pe şantier, în construcţii. Pentru că a muncit mult şi în condiţii grele a făcut o răceală puternică, aceasta provocându-i boala de inimă. L-am găsit cufundat în tăcere în camera sa mică, colorată în verde şi roz, culori care par că încearcă să îi dea puterea de a visa neîncetat la o nouă viaţă. Se uită pierdut spre fereastră şi îmi spune că nu mai suportă să trăiască aşa. „Simt cum îmi bate inima rău în fiecare zi. Dar mă mai calmez cu tratamentul pe care îl am“. În fiecare dimineaţă, când îşi aude fraţii că pleacă la muncă şi el rămâne acasă pentru că nu mai are putere nici să ridice o sticlă de apă, prin inima lui bolnavă trece fiorul neputinţei. Un lucru pe care numai cine e ţintuit la pat îl poate înţelege, o durere transformată în tăcere şi rugăciune.

Patru ani de drumuri

şi nici o şansă

Acum patru ani au început drumurile lui Costel prin spitale din ţară, însoţit de tatăl său, care nu a încetat nici o clipă să spere că va reuşi să îşi ţină copilul în viaţă. „Am fost cu el la spitalul din Craiova, la domnul doctor Militaru. M-am rugat de el să îl trateze şi aşa a făcut. Pot spune că datorită lui băiatul încă trăieşte. Tot el ne-a trimis la spitalul din Timişoara“. Din cauza supărării, tatăl lui Costel a făcut două accidente vasculare şi spune cu lacrimi în ochi că, deşi puterile i s-au împuţinat, dorinţa de a-şi vedea băiatul sănătos îi dă forţa să mai lupte. Continuă să cau