- Cultural - nr. 168 / 29 August, 2013 O, voi, amintiri rascolitoare de momente ascunse in suflet, scoase apoi, dupa ani si ani, la lumina precum apar licuricii in noptile pline cu stele. Garabet Ibraileanu spunea ca "Amintirile - o muzica ce ne vine de undeva de dincolo de orizont”. De dincolo de orizontul prieteniei, ca si din timpul ei. Prietenia se leaga incet, incet. Se incheaga prin indelungi legaturi si convorbiri. Este si cazul meu fericit sa-l am prieten pe raceanul Petre Curticapean, de multa, de multa vreme. De prin anii 1955-1956. In primavara anului 1954, de la Urmenisul de Campie (astazi apartinator judetului Bistrita-Nasaud), impreuna cu familia am ajuns la Raciu, la scoala satului continandu-mi cursurile clasei primare. Petrea era mai mare ca mine, cu un an. Eu am continuat a ma scoli la Liceul de baieti "Al. Papiu Ilarian”, Targu-Mures, din clasa a V-a. Petrica a devenit elev al acestui prim liceu romanesc de pe Valea Muresului Superior in toamna anului 1955. Eram internisti. Dupa liceu ne-am vazut fiecare de drumul lui. Vorba vine. Student fiind la Facultatea de Filologie, sectia Limba si literatura romana, a Universitatii "Babes-Bolyai” din Cluj- Napoca, cu Petrea ne intalneam mai cu seama in perioada vacantelor, eu functionand ca profesor suplinitor la Scoala Generala cu clasele I-VII din comuna Raciu. Cu nerabdare asteptam momentele revederii cu Petrea. In odaia racoroasa din casa familiei lui am povestit multe, nici ca mai stim acum despre ce. Mama lui, Anica, venea si ne omenea cu ceva de-ale gurii. Bucuroasa mai era "matusa” Anica. Cat despre tatal lui, Pavel, ce sa mai spun, cu treburile "afacerilor externe” ale gospodariei. Sora lui, Valentina, ne iscodea, asa finut. In prietenia noastra curata exista o gingasie, la care pot ajunge doar oameni adevarati, cu un acut spirit civic! Amintiri pe care le-am adus in prim-planul cunoasterii, nu ca