Avem peste 30.000 de locuri de munca vacante, transmite joi Statistica, dar si 736.000 de someri. De ce? De ce nu se pupa cererea cu oferta de munca astfel incat sa nu existe locuri de munca vacante? Explicatiile nu sunt foarte complicante, ci tin de mobilitatea redusa a fortei de munca si de tipul de serviciu oferit pe piata muncii. Dar mai intai sa luam cifrele oficiale, ca sa avem o baza de discutie.
In trimestrul al doilea al acestui an, rata locurilor de munca vacante a fost de 0,70%, iar numarul locurilor de munca vacante a fost de 30.100, in crestere cu 2.100 locuri de munca vacante fata de trimestrul anterior.
Cele mai mari rate ale locurilor de munca vacante s-au inregistrat in activitatile de spectacole, culturale si recreative (3,43%), alte activitati de servicii (2,76%), respectiv in administratie publica (1,61%). La polul opus, cu cele mai mici valori ale ratei locurilor de munca vacante s-au regasit invatamântul (0,13%), productia si furnizarea de energie (0,14%), si cele din industria extractiva (0,15%).
Cazul domnului IonescuDomnul Ionescu este somer. A lucrat ca functionar bancar pana cand institutia l-a pus pe liber. Ionescu lucra intr-un orasel de provincie, in care toata lumea cunoaste pe toata lumea. Exista locuri de munca vacante dar dl. Ionescu refuza posturi pe care le considera sub demnitatea lui. "De la 4000 de lei nu ma pot angaja ca vanzator in butic cu 900 de lei pe luna", spune el. E de inteles. Ionescu incearca sa isi gaseasca un loc de munca tot in zona financiara si a luat legatura cu alte banci din oras ca sa isi ofere serviciile. Deocamdata asteapta. Este somajul de asteptare.
Cazul domnului Popescu
Domnul Popescu a lucrat in marketing. Vanzari, mai precis. Vindea produsele unei fabrici de perdele si lenjerie de pat. Asta a facut o viata, la asta se pricepe. N-a
