În goana dupã „aurul negru” un mic sat din Valea Jiului, de o frumusete aparte, a fost ras în totalitate de regimul comunist pentru a face loc unei exploatãri miniere. Minã care nu a functionat la capacitate maximã nici mãcar un an de zile. Sute de oameni au fost amenintati, urmãriti si torturati psihic si fizic de securisti pentru a-si da „de bunã voie” pãmânturile. Nimeni nu a avut scãpare, iar cei care s-au opus au plãtit pentru curajul lor si au fost exilati în munti. „Mica Sinaie” cum a era numit satul Câmpu lui Neag renaste acum din molozul lãsat în urmã de buldozerele comunistilor, odatã cu întoarcerea dezrãdãcinatilor în vatra satului.

Renasc si traditiile acestui loc, dar rãnile din sufletele oamenilor fortati sã-si pãrãseascã pãmânturile, doar cu hainele de pe ei, în cumplita iarnã a anului 1986, nu se vor vindeca niciodatã. Anul 1985 a marcat începutul exploatãrii cãrbunelui la Câmpu lui Neag, initial printr-o carierã de suprafatã care avea sã înghitã un sat întreg plin de istorie si traditii, de un pitoresc aparte. Regimul comunist, aflat într-o profundã crizã energeticã, pe baza unor prospectiuni sumare, a decis începerea haoticã a exploatãrii, dictând strãmutarea fortatã a satului, în ciuda faptului cã locuitorii nu au fost de acord cu acest lucru. Istoria oamenilor de aici s-a schimbat definitiv în 1987, când peste 300 de ani de existentã a satului Câmpu lui Neag, au fost transformati în istorie în doar câteva zile cu zeci de buldozere. Pe o ninsoare cumplitã, în mijlocul iernii din 1987 au fost demarate lucrãrile de punere în exploatare a zãcãmântului care se presupunea cã existã în subsol. Nimeni nu a fãcut cercetãri, prospectãri sau analize complexe pentru a se convinge cã existã resursele cerute de comunisti. În goana de a face pe plac regimului totalitar, secretarii de partid si inginerii din minerit au fãcut câteva verificãri sumare, a