"Un concert grozav!" A fost promisiunea împlinită a unui muzician pasionat de show-ul său, care a oferit, pe 28 august, celor 50.000 de români strânşi să îl vadă bucurie, amintiri şi istorie în faţa Casei Poporului, simbol controversat al puterii.

Nu ştiu ce a oferit puştilor cu codiţe împletite, luaţi de sub coşul de baschet ori de pe skateboard de către părinţi şi aduşi la concert, dincolo de perdeaua de artificii şi efecte pirotehnice, de spectacolul de lumini şi de grafică 3D, ori de dansul halucinant al uriaşelor păpuşi gonflabile. Poate imaginea unui , după cum a etichetat mulţimea din Piaţa Constituţiei unul dintre puşti, sub zâmbetul timid al mamei sale - "Aici e congresul celor de 50 de ani".

Mama-i o blondă frumoasă, mignionă, genul Kylie Minogue. Nici ea nu are atât. Nu are 50, ci doar 16 sau 20, ca atunci când asculta viniluri ori casete cu Pink Floyd.

Nimeni nu are vârstă în piaţa asta. Nu la Golden Ring, nu la tribune, nu în sectoare, nu pe peluza de la Parlament, nu în balcoanele clădirilor din jur.

Nici doamna grizonată cu ie stilizată, nici rockerita fanată, ce-şi mângăie şuviţele lungi, nici mama Kylie, nici ochelarista model studentă tocilară, nici domnul cu cămasă şi zulufi cărunţi la tâmple, nici tipul trecut demult de prima tinereţe ce bâţâie corpul după o melodie doar de el ştiută... Nimeni. Toţi sunt de seamă, printr-o magie. Toţi retrăiesc vise şi reînvie timpuri câştigându-şi un loc cât mai în faţă la întâlnirea cu Waters. Roger Waters.

Perimetrul e full. La fel şi balconul de la Palat, care are prea multe ferestre luminate. oare mulţimea asta sperie pe cineva?

Se bea bere, multă bere, Ciuc şi-a câştigat supremaţia, şi se fumează. Fum dulce, fum greu, fum de iarbă arsă, ori de ţigări la modă. Ca să treacă timpul, ca să se adoarmă simţurile. "Mai sunt 15 minute", "Mai sunt 10", se aude ritmic