Portretul femeii la maturitate
Înainte să-i apară bărbatului criza vîrstei de mij., apare criza vîrstei mature la femei. E vîrsta la care femeia își dă seama că, deși are totul (cartelă cu care să intre în turnul de sticlă unde lucrează, salariu pe lună cît toate pensiile pe care le va lua maică-sa, un metabolism harnic, șef cu Lexus, alt șef cu alt Lexus, rate pe care și le permite, copil îmbrăcat de la United Colors of Benetton – Kids, bonă fără mătreață, bărbat care merge la sală ca să scape de începutul de burtă, pentru că începutului de chelie n-are ce să-i facă, colege de treabă care se-mbată rangă în zilele de karaoke), nu are nimic.
Și nu are nimic pentru că ea voia să fie fotograf. Se visa cu brățări de piele la mîini, cu un batic înfășurat de două sute de ori la gît, făcînd poze alb-negru prin Paris, portrete cu jazzmani care se produc la metrou, fotografii cu burghezi bătrîni care-și plimbă traiul tihnit și decadent prin Jardin du luxembourg…
E momentul în care se hotărăște să meargă la cursuri de fotografie. Un tip entuziast, un adevărat profesionist, care voia să fie de fapt poponar, dar s-a ratat într-o carieră de fotograf de succes, o învață cum stă treaba cu lentilele, cu lumina, cu penumbra și soarele.
Între timp, își reia și cariera de dansatoare de tango – Doamne, cît i-a plăcut tangoul! – cu un profesor declarat poponar, care însă visase să ajungă doar creator de modă, dar a exagerat cîndva.
Tu nu trebuie să faci altceva decît s-o încurajezi, s-o susții, să fii alături de ea. Altfel, peste vreun an, cînd va ajunge ceea ce nu și-a dorit niciodată – pacienta unui psiholog șarlatan –, ăla va descoperi că problema ești tu, de fapt. O problemă mare, de cîteva milioane pe lună.
Portretul bărbatului la tinerețe veșnică
Bărbatul e într-o criză perpetuă toată viața, după cum urmează:
1. Criza vâr