Olservmin SRL, societate patronată de sindicatele lui Condescu şi administrată de interpuşii acestuia, a fost în ultimii ani sacul fără fund de unde s-au scurs zeci de miliarde către liderul sindical.

Odată cu cererea conducerii de intrare în insolvenţă a acesteia, practic, cei care au condus societatea în ultimii ani au recunoscut că au ajuns la fundul sacului. Motivele economice invocate în solicitarea depusă la instanţa de judecată, adică tăierea contractelor de către CE Oltenia, nu se justifică. Adevăratul motiv este că firma a fost prădată (la propriu) şi cei responsabili vor răspunde în faţa legii.

Ce se ascunde de fapt în spatele declarării insolvenţei este de-a dreptul penal. Dacă lucrurile vor fi duse până la capăt şi cei interesaţi să pună mâna pe Hotelul Mina de la Rânca nu se vor speria de anchetele procurorilor, atunci putem vorbi despre un grup de interese şi operaţiuni de tip mafiot, la cel mai înalt nivel.

Ancheta penală declanşată în cazul Olservmin poate scoate la iveală la cine au ajuns suma de 46.000 de lei, ridicată din casieria societăţii de către fostul director Popete (sumă trecută ulterior la pierderi), şi cum a fost posibil (sau care a fost posibil) ca actuala conducere să nu fie preocupată de recuperarea celor 88.000 de lei din cei 98.000 cesionaţi firmei Tursind Min. Aceste sume nu vor mai fi recuperate vreodată.

Procurorii caută acum cele 12 milioane de euro încasate de Olservmin în urma unei tranzacţii cu Mina Băiţa din Bihor. Problema este că banii (se pare) nu au intrat niciodată în conturile societăţii sau nu apar în documentele fiscale ale acesteia. Procurorii pot afla rapid la dispoziţia cui au fost puse milioanele de euro dacă-l strâng un pic de ouă pe unul din jupânii de la Olservmin.

În jurul acestei firme, dar mai ales în jurul conturilor sale, au gravitat de-a lungul vremii mulţi „jmecheri”. G