Cei care atacă răutăcios România, cei care cu plăcerea ticăloasă să o plaseze pe ultimele locuri în clasamente mincinoase; cei care uită că s-au ridicat la viaţă din ţara asta, şi au migălit la primele litere  în ţara asta,  ei bine, pe aceştia îi invit să facă un drum pe Valea Oltului. 

Îţi tresaltă inima de bucurie. Străbaţi un teribil colţ de rai. Îţi fug ochii de la crestele semeţe la învolburarea Oltului şi  te cuprinde revolta: cum să vinzi şiragul de hidrocentrale, kilowatul cel mai ieftin născut de ape şi baraje. Fără să-mi dau seama mi s-au prelins lacrimi pe obraz şi am şoptit ca un reflex de suflet şi sensibilitate “Draga de Românie”. Cârtitori veninoşi fără pic de simţire pentru ţara asta, mergeţi pe Valea Oltului că poate vă va părea rău să bumbăciţi mereu cu vorbe otrăvite numele ţării noastre. Sunt vremuri de restrişte şi nu o duce bine poporul. Am bătut cu inima şi pasul ţara şi m-a durut în stânga pieptului văzând cum combinate, întreprinderi, ferme de viţei au ajuns cimitire. Lacăte grele şi ruginite atârnă de porţile prin care mii de oameni se duceau zilnic la muncă. Oare cine va da socoteală pentru măcelărirea economiei româneşti care la fiecare investiţie avea 23 de milioane de coproprietari? În fiecare familie de români părinţii îşi amăgeau foamea la serviciu cu câte o pungă de pufuleţi ca să poată pune în ghiozdanul copiilor un sendviş cu o felie subţire de salam. Şi asta ca o parte din chenzină să se aşeze în fundaţia fiecărui combinat. Şi cu toate astea România nu moare. Va ieşi cândva la liman. Şi atunci când români abia “înoată” e mârşav să picuri plumb în aripile lor firave, să-i înjoseşti, să le umileşti ultima încredere în sine. Există destui români care au sprijiint ţara să nu se încline într-o rână, şi nu sunt puţini. Unul dintre cei mai valoroşi manageri ai României este Constantin Stroe, conducătorul de zeci de ani al Uzin