Pentru a optimiza cheltuielile, Ministerul Educaţiei cere ca numărul copiilor din clase să fie majorat. În timp ce elevii se plâng că sunt ignoraţi, unii profesori susţin că se descurcă şi cu 40 de discipoli

Odată cu reorganizarea sau închiderea şcolilor mici, autorităţile iau şi alte măsuri pentru a raţionaliza cheltuielile. Una dintre acestea este majorarea numărului de elevi în clase. Potrivit unui ordin semnat de ministrul Educaţiei Maia Sandu, în anul didactic 2013-2014 clasele vor fi constituite din 25-35 de persoane în învăţământul primar, gimnazial şi liceal şi de 25-30 de elevi, în cel profesional.

Totuşi, în unele cazuri, clasele comasate ajung să fie şi mai mari. „La liceul unde învaţă fiica mea, anul trecut exista o singură clasă de-a XI-a în care erau tocmai 42 de elevi, pentru că nu s-au adunat 60 ca să fie două. Cât de buni trebuie să fie profesorii ca să facă faţă cerinţelor predării într-o clasă atât de numeroasă şi de unde să mai facă rost de nişte răbdare pentru a menţine armonia în interiorul acestui grup de elevi?“, se întreabă Tatiana Roşca-Robu, o mamă care se gândeşte cu groază ce-l aşteaptă şi pe băiatul său, boboc în clasa întâi.

GĂLĂGIOŞI ŞI DEZBINAŢI

Cei care au fost deja în această situaţie spun că e mult mai greu să faci carte într-un colectiv mare. „Eram 35 în clasă. Orele deveneau insuportabile, era mereu gălăgie. Când veneau toţi, nu ne ajungeau scaune, unii stăteau în picioare. Nici profesorii nu-şi dădeau silinţa să ne întrebe pe fiecare, aveau doar câţiva favoriţi. La sfârşit de semestru cineva avea zece note, iar altcineva - numai una“, povesteşte Lilia Pleşca, absolventă a Liceului „Iulia Hasdeu“ din Capitală.

Dacă am 40-42 de persoane într-o clasă, vă daţi seama că e imposibil în 45 de minute să verific tema pentru acasă, să predau una nouă şi să văd dacă elevii au înţeles materia.

Vera Bucăta