Nu le ştim numele şi, poate, nici feţele. Sunt oameni cu suflet mare, care aleg una dintre cele mai nobile meserii din câte există pe acest pământ. Ei salvează suflete cu preţul vieţii lor şi au, pe lângă căşti şi echipamente speciale, o mare dragoste faţă de semeni. I-am vizitat pentru câteva ore, pentru a afla cât de greu este să trăieşti aşa; pentru că este mai mult decât o meserie. Pentru ei, a fi pompier este un stil de viaţă.

Încă de când intri pe poarta Detaşamentului Pompieri Craiova 2 simţi o rigoare pe care nu o găseşti peste tot. Alături de ea vine şi o înţelegere anume, calitate tipică a celui care alege să devină pompier, adică să-şi pună viaţa în ghearele morţii pentru a-l scoate pe altul din necaz.

Detaşamentul 2 - o familie şi o echipă

Povestea salvării începe cu un apel la dispecerat. „Bună ziua, pompierii suntem. Unde este incendiul? Ce arde şi pe ce suprafaţă? Sunt victime?“, se aude vocea celui care preia apelul. Acesta află situaţia, notează, apoi se scoate fişa de caz, care este dată mai departe şefului gărzii de intervenţii. Acesta decide, în funcţie de suprafaţă, câte şi ce fel de autospeciale sunt necesare. „Fac parte din cadrul detaşamentului din 1994. Ne desfăşurăm activitatea pentru salvarea vieţii oamenilor, bunurilor materiale, misiunea de bază pentru situaţii de urgenţă a pompierilor. În această unitate lucrează 134 de pompieri, asta însemnând pe structurile specializate, atât pentru autospeciale de lucru cu apă şi spumă, pe autospecialele auxiliare pentru fum, gaze şi iluminat, autoscările mecanice, autospecialele pentru lucru cu praf şi azot, precum şi echipajele SMURD. E o pasiune, o facem cu mare plăcere şi trăim intervenţia“, povesteşte cu drag plutonier adjutant şef Marian Opriţa, care ia deciziile atunci când fişa de caz ajunge în mâinile sale. Responsabilitatea sa este imensă. Cel mai peric