Părinţii fostului motociclist au renunţat să mai creadă în marile miracole şi acum se bucură la cele mici

27 septembrie 2012. Mircea s-a accidentat grav în cursa European SuperStock 600 de la Portimao, din Portugalia. În timpul ei, acesta a fost dezechilibrat de un alt competitor, a căzut în cap, apoi un alt participant la cursă a trecut cu motocicleta peste capul lui.

28 august 2013. La 20 de ani, după 11 luni şi două zile de la accidentul suferit pe pista de motociclism din Portugalia, Mircea Vrăjitoru învaţă: să strângă mâna, să îşi ţină capul drept, să stea în picioare câteva secunde sau să urmărească cu privirea câte un obiect care îi este mişcat în faţa ochilor. În septembrie se împlineşte un an de la coşmar.

Mic cu mic se face mare

Şi, dacă până în aprilie progresele nu erau vizibile în cazul lui, la finalul lui august rămâi uimit atunci când îl revezi la plimbarea zilnică din dubiţa părinţilor. A mai pus câteva kilograme, dacă ţii mâna în a lui reuşeşte să ţi-o strângă, iar poveştile tatălui său ori ale mamei construiesc o imagine optimistă, în măsura în care putem vorbi de aşa ceva: „Dacă fratele lui, Bogdan, vine lângă şi îi spune «Hai, Mircea, cuba!», ridică braţul drept. A început să se joace cu papucii, cu piciorul. Iar când nu-i convine ceva, reuşeşte să articuleze un «Aaa»“, spune mândră Mihaela Vrăjitoru. Apoi îl pupă pe nas, aşa cum doar o mamă poate să facă. Atât ea, cât şi Octavian, tatăl lui Mircea, se bucură ca nişte copii la progresele făcute de puşti. Par mici, nesemnificative, dar contează enorm. Ştiu că mic cu mic se face mare, că momentul când va vorbi se apropie. Cu paşi mici sau nu, nici nu mai contează. Contează să se ajungă acolo: „Unii n-au mai avut şansa să se recupereze“, conchide tatăl. Mircea are şansa lui. Şi profită de ea treptat. Cu o strângere de mână sau cu un minut de stat în picioare singur. @N_P