- Social - nr. 169 / 30 August, 2013 Doamne, ce-ai facut atatea pentru raiu-ti de poveste Unde neamuri nesfarsite dimpreuna vesnicesc, Fa, de vrei, ca toti acestia sa vorbeasca romaneste Ca nu-i limba mai frumoasa pe intinsul tau ceresc. Are miere in cuvinte si e leac de pus la rana Daca tii in al tau suflet tainuitele dureri, Ea impaca si uneste, ce dezbina si destrama Si e vorba indulcita la iubiri de primaveri. Si-apoi, Doamne, rugi smerite ce ’naltam la ceruri sus Pline toate de nadejde pusa-n ultima speranta, Doar in limba romaneasca au cuvantu-n jale uns Cand cersim iertari spasite, la pacatele din viata. Si-apoi doina cu aleanul, si-apoi dorul cu fiorul Nu Tu pusu-le-ai, Marite, in cuvantul eminesc? Inimi toate sa tresalte, insfinteasca-se cu dorul Cand poetii vruti de tine romaneste glasuiesc? N-ai pe bolta un Luceafar inroit cu alte stele Care-n noapte lumineaza nesfarsitul Tau ceresc? Si-apoi raiul fara margini, imbuibat cu toate cele Nu e plin de noi, romanii, ce pe Tine te slavesc? De-asta fa a noastra vorba toti pe-acolo s-o vorbeasca, Ca e limba de Cazanii insfintita de dieci, Si e veche ca Adamii din gradina cea lumeasca Ce ne-ai dat-o sa o ducem, din-ceputuri pana-n veci. MIRCEA DORIN ISTRATE - Social - nr. 169 / 30 August, 2013 Doamne, ce-ai facut atatea pentru raiu-ti de poveste Unde neamuri nesfarsite dimpreuna vesnicesc, Fa, de vrei, ca toti acestia sa vorbeasca romaneste Ca nu-i limba mai frumoasa pe intinsul tau ceresc. Are miere in cuvinte si e leac de pus la rana Daca tii in al tau suflet tainuitele dureri, Ea impaca si uneste, ce dezbina si destrama Si e vorba indulcita la iubiri de primaveri. Si-apoi, Doamne, rugi smerite ce ’naltam la ceruri sus Pline toate de nadejde pusa-n ultima speranta, Doar in limba romaneasca au cuvantu-n jale uns Cand cersim iertari spasite, la pacatele din viata. Si-apoi doina