Oamenii puterii consideră că memoria colectivă are un orizont care se întinde pe un an în urmă după care se şterge automat.

Un preot vasluian duce muncă de activist lipind afişe împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Episcopia e gata să-l treacă în ilegalitate, că se împotriveşte voinţei Domnului Băsescu. Şi a altor domni şi doamne de la guvern. Însă preotul se bucură de susţinere populară şi e gata de martiriu pentru credinţa sa că nu e bine să-l aţâţi pe diavol, forându-i vizuina. I s-au alăturat şi alţii la fel de convinşi că noua tehnologie va descătuşa fiare subterane care ne vor aduce mai aproape de bezna infernală.

Mai an, Uniunea Social Liberală era adusă la putere de valurile mâniei populare, iar viitura mătura şi îngropa resturile Partidului democrat, considerate impure şi compromise, în substraturile geologice ale politicii pentru că mai toţi erau convinşi că strategiile lui politice sunt influenţate de preşedintele Băsescu şi de grupul de interese din jurul acestuia.

Mesajul opoziţiei de-atunci era că Judecata de Apoi a puterii are loc acum. Roşia Montană şi Bârladul, unde ar fi urmat să fie exploatate gazele de şist, erau cele două capete ale axului în jurul căruia se învârtea lumea pestriţă a protestatarilor de la începutul lui 2012. Opoziţia de-atunci lucra din greu cu cifre şi vorbe mari pentru a înfiera corupţia şi a demasca vampirii poporului. Traian Băsescu, brusc interesat de această temă, dar şi în răspăr cu comisia europeană de mediu, evoca în public proiectul spunând că aduce aur pentru mai multe generaţii şi că asemenea exploatări pun economia şi populaţia la muncă. El îi acuza de laşitate pe foştii şi actualii membri ai guvernului, (implicit şi involuntar, pe sine însuşi care era la Cotroceni de şapte ani când lansa aceste acuzaţii) pentru că nu au luat o decizie în anii de când s