Vinerea trecută, am fost la Sibiu, în interes de serviciu, să fac un reportaj despre înmormântarea cetățeanului Florin Cioabă. N-am fost fiindcă mi-am dorit și nici fiindcă aș fi fost în vreun fel constrânsă, ci pentru simplul motiv că oamenii care m-au rugat să fac asta sunt cu prea mult bun-simț față de mine și asta mă împiedică să fiu nesimțită față de ei.

Când am văzut ”palatul regal” de pe strada Alba Iulia, i-am spus colegei mele că, fără nicio exagerare, casa oricărui interlop din Ploiești e mult mai tare decât reședința regească. Dar n-am să povestesc acum ce am văzut acolo și ce s-a putut vedea la televizor, ci ceea ce nu s-a văzut pe micul ecran.

Unu: mai toate televiziunile naționale și-au trimis acolo jurnaliști – ”vedetă”, cu tupeu și experiența live-ului, să facă față situației. Cheltuielile cu deplasarea, cazarea, sateliții și alte cele au fost, după părerea mea, mult prea mari având în vedere evenimentul.

Doi: țiganii erau disperați să intre în vorbă cu ziariștii, să intre în direct pe televizoare. Se trăgeau unul pe altul, se recomandau drept lideri de pe nu știu unde și inventau funcții, ca să-i amețească pe reporteri cu importanța lor. Am asistat la o scenă penibilă, în care un țigan prezenta reporteriței unei televiziuni de știri un ”coleg”, demn de băgat în direct, care ”a fost europarlamentar”. Un minut mai târziu, fostul ”europarlamentar” aproape că era dat afară în șuturi din perimetru, de către un alt țigan care urla la el: ”Ţi-am spus să nu te mai prind aici?”.

Trei: am văzut diferența dintre atitudinea regeștilor fețe atunci când sunt în direct și atunci când nu sunt. Am văzut-o pe ”regina-mamă” amenințându-i pe reporteri că, dacă nu fac loc fanfarei să intre în curte, îi dă afară cu ”bodigarzii”. L-am văzut pe regele internațional Dorin spunându-i unui cameraman că dacă nu stă ”cuminte” îl dă jos de pe platforma ti