Monseniorul Vladimir Ghika este beatificat sâmbătă, 31 august, Biserica Catolică recunoscându-i astfel martiriul pentru credinţă. Născut în familie princiară ortodoxă, Vladimir Ghika s-a convertit la catolicism. A fost condamnat de comunişti şi a murit în închisoarea Jilava. Un interviu cu PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti.

Beatificarea Monseniorului Ghika a fost printre primele acte semnate de Papa Francisc. Ce semnificaţie are pentru România?

Este în primul rând o şansă nesperată de a vedea că şi ţara noastră are acces la circuitul acesta al valorilor universale scrise în mod simplu, fără trâmbiţare de prisos.

Arată cum omenia, acest suport al valorilor sufleteşti, depăşeşte culturile, istoriile, fiind izvorâtă din relaţie cu Creatorul, că libertatea interioară precede libertatea socială sau politică, că libertatea şi omenia pot fi mărturisite în cele mai dure închisori, că sunt garanţia respectului între persoane şi se află la baza unei societăţi democratice.

Care a fost parcursul Monseniorului Ghika de la ortodoxie la catolicism?

Spunea adesea că intrarea în marea Biserică Catolică nu l-a făcut mai puţin ortodox. A înţeles credinţa ca întâlnire cu Dumnezeu viu şi adevărat, iar din această întâlnire descind toate celelalte. A înţeles aceasta pentru că Adevărul este întâlnire cu persoana lui Hristos şi această întâlnire nu-l face să-şi părăsească apartenenţa culturală sau istorică, ci aprofundează unitatea exprimată într-un singur Dumnezeu, o singură credinţă, un singur botez.

Ce înseamnă pentru oamenii de azi exemplul Monseniorului Ghika?

În primul rând, că viaţa de credinţă nu este o ficţiune, nu este un sistem cultural, că libertatea interioară şi fericirea pot fi lucruri mărturisite în întunericul puşcăriei tocmai pentru că întâlnirea vie cu Dumnezeu dă şansa acestui har.