Auzim deseori de superalimente si beneficiile pe care le aduc sanatatii. De cele mai multe ori, insa, termenul este folosit doar in scop comercial, iar vindecarile miraculoase raman pure fantezii.

Punand sub lupa zece astfel de alimente, NHS Choice explica de unde a aparut termenul de super-aliment, care a inceput sa atraga tot mai multi adepti.

In primul rand, termenul de "super-aliment" nu are o definitie oficiala, iar Uniunea Europeana a interzis folosirea acestuia pe ambalaj. Acest lucru nu i-a oprit insa pe unii producatori sa isi prezinte brandul propriu ca fiind unul cu beneficii majore asupra sanatatii umane.

De unde aceasta tendinta?

Aceasta tendinta de a hiperboliza calitatile unui aliment exploateaza faptul ca stilul de viata sanatos, inclusiv dieta, reduc riscul de boli cronice, cum ar fi afectiunile cardiace, accidentul vascular cerebral si cancerul.

Industria alimentara vrea sa ne convinga ca, optand pentru unele alimente, putem incetini procesul de imbatranire, inlatura depresia si creste capacitatea fizica si intelectuala a organismului. La randul nostru, am vrea sa credem ca putem indeparta boala doar mancand un fruct sau o leguma bogata in antioxidanti.

In realitate, cercetarile cu privire la beneficiile anumitor substante se realizeaza pe concentratii care se regasesc in suplimentele alimentare si nu in legumele si fructele aflate in starea lor naturala.

Sa luam cazul usturoiului, aliment care contine un nutrient important, cu rol in reducerea tensiunii arteriale. Pentru a atinge doza utilizata in cercetarea de laborator, un om ar trebui sa consume aproximativ 28 de catei intr-o singura zi, ceea ce este aproape imposibil.

In general, atunci cand se vorbeste de super-alimente, se face referire la produse bogate in antioxidanti (beta-caroten, vitamina A, E,