"Sunt invalid pe viaţă. Tot ce-mi doresc este un acoperiş pentru fetiţa mea"
Stimată doamnă Sânziana Pop,
Mi-am făcut curaj să vă scriu această scrisoare, ajungând la capătul puterilor şi nemaiavând nicio speranţă că într-o zi, voi mai ajunge şi eu la o viaţă liniştită.
Mă numesc Vereş Ioan şi am 37 de ani. În anul 2004, am rămas invalid pe viaţă, după un grav accident suferit la locul de muncă, în care mi-au fost secţionate degetele mâinii stângi, lucru care mă pune în imposibilitatea de a mai munci normal. Sunt tatăl unei fetiţe de 5 ani, căreia nu îi pot oferi nimic. Înainte de accident am început să construiesc o căsuţă, în care să locuiesc cu soţia şi cu copila noastră, dar nu am mai reuşit să o termin. Acum trăim dintr-o pensie de 285 lei şi din alocaţia fetiţei.
Am apelat la ajutorul dvs., în speranţa că îmi veţi înţelege necazul şi mă veţi ajuta să pot să pun un acoperiş pe căsuţă. Din cauza lipsei banilor, nu am reuşit să-l reparăm, ajungând ca, la fiecare ploaie, să stăm şi să strângem apa din casă.
Doamnă Sânziana, vă rog din tot sufletul să mă ajutaţi! Mai mult, nici nu am curajul să-mi doresc decât să-i ofer fetiţei mele un loc liniştit în care să înveţe, fiindcă de anul viitor începe şcoala.
Există posibilitatea să-mi fac o nouă intervenţie chirurgicală, de reconstrucţie a mâinii, pentru a putea munci normal, dar această operaţie e foarte costisitoare şi nu ştiu de unde voi găsi banii necesari. În încheierea cererii mele, vă scriu adresa mea, unde, dacă vrea cineva să mă ajute, o poate face. Împreună cu fetiţa şi soţia mea, ne vom ruga să fiţi răsplătiţi de Hristos pentru ajutorul pe care mi-l daţi.
Vă mulţumesc anticipat!
VEREŞ IOAN - str. Principală nr. 194, loc. Tăşnad, sat Cig, jud. Satu Mare, cod 445302
"Sunt datoare pe toată viaţa"
Către redacţia revistei "Formula AS",
S
