“Unchiul Vlad a avut o influenţă imensă asupra familiei noastre”. Manola de Briey, o pariziancă de 35 de ani, strănepoata Monseniorului Vladimir Ghika, prezentă la Bucureşti la beatificarea preotului-martir, mărturiseşte, în ediţia de vineri a cotidianului catolic La Croix că preotul român a contribuit la convertirea străbunicilor săi la catolicism. “Vom fi, la Bucureşti, vreo zece nepoţi şi strănepoţi; unii dintre ei spun că nu sunt credincioşi, dar că admiră personalitatea unchiului.
“Beatificarea sa, scrie Manola de Briey în La Croix, este pentru mine o mare bucurie şi îmi dă un sentiment de gratitudine. Monseniorul este unul din cei cărora mă pot adresa, în rugăciunile mele. Ce m-a frapat în cărţile sale este dorinţa nestăvilită de a-i servi pe cei nevoiaşi. El însuşi a vrut să ducă o viaţă de om sărac, deşi provenea dintr-o familie înstărită. Setea lui de absolut a depăşit acest obstacol dar şi opoziţia mamei lui, atunci când a trecut de la ortodoxism la catolicism. Ceea ce m-a mişcat, de asemenea, este că nu s-a născut cu toate semnele sfinţilor. Ordinul religios pe care a încercat să-l fondeze n-a funcţionat, fără îndoială, mai ales din cauza lipsei sale de simţ practic. În ciuda acestui lucru, el a realizat lucruri mari. Tatăl meu îmi spunea întotdeauna că unchiul Vlad a fost o persoană extrem de amabilă. E adevărat că, deşi nu l-am cunoscut personal, e un om pe care îl iubesc şi care mă emoţionează enorm. Ni s-a povestit despre carisma lui, atunci când consola pe cineva. Era de o mare bunătate şi ştia să-i mângâie pe cei de care se apropia, în special pe deţinuţii din închisoarea în care a murit, în mai 1954.”
Acelaşi cotidian francez în care apar mărturisirile de mai sus, făcea, cu două săptămâni înaintea beatificării, o amplă prezentare a celui supranumit “prinţul săracilor” remarcând că, la aproape 60 de ani de la moartea sa, moşten