La "Godot Café Théâtre", un mare succes al stagiunii teatrale bucureştene: "Fă-mi loc!"
Nu mai e o noutate pentru nimeni: de la un timp încoace, străzile din inima vechii capitale zumzăie de viaţă, ca în verile de-acum multe, multe decenii - aproape un secol - când trotuarele din dreptul marilor restaurante şi cofetării erau ocupate de mese îmbietoare, la care domni şi doamne elegante îşi ofereau, de la orele prânzului şi până seara, târziu, bunătăţi de toate felurile, asociate cu băuturi fine. Ori doar "simple" îngheţate, sarailii, cataifuri, mascote şi amandine, asociate cu sirop de zmeură, cu "sifon", cu apă minerală, ori cafea... "marghiloman".
În Micul Paris de azi, reînviat în Centrul vechi al oraşului, viaţa vuieşte la fel de zglobie. Mesele, aproape lipite una de alta, sunt ocupate până la refuz. Doar lumea e alta. Ocupanţii acestor mese nu mai seamănă acum cu cei din urmă cu aproape un secol, când terasele Bucureştiului erau ocupate de domni eleganţi, cu cravată sau papion şi pălărie gen "canotieră", însoţiţi de doamne îmbrăcate, şi ele, după ultima modă pariziană, în mătăsuri vaporoase şi fine, pălării din pai, cu boruri largi, uneori, ciorapi de mătase, şi-o vulpe argintie trântită pe-un umăr, fie canicula cât de grea. Mesele din centrul vechi al oraşului sunt ocupate astăzi de tineri voioşi, frumoşi, îmbrăcaţi în jeanşi comozi şi tricouri de vară. Ei stau la taclale, mai ales seara, aşteptând să intre la vreunul dintre spectacolele oferite de micile teatre particulare, destule la număr, aflate în zona Lipscani. Unul dintre ele se numeşte "Godot Café Théâtre" şi, deşi este cuibărit într-o casă, cândva impozantă, de pe strada Blănari, cuprinde, totuşi, vreo... 70 de locuri, însemnând parter şi balcon. Noutatea este că nu stai ca la un teatru "adevărat" - unde sunt rânduri-rânduri de fotolii numerotate, ci la mese pătr
