O intervenţie împotriva Siriei se va baza şi mai mult pe capacităţile militare ale Statelor Unite ale Americii, după refuzul Marii Britanii de a se angaja într-o astfel de acţiune, notează AFP, citată de Agerpres.

Marea Britanie trebuia să fie - împreună cu Franţa - principalul contributor occidental alături de americani, cu mijloacele lor disponibile în Marea Mediterană, îndeosebi un portelicopter, două fregate şi un submarin lansator de rachete de croazieră, precum şi baza lor din Cipru.

Aflate mai mult ca oricând în prima linie, SUA nu au încetat să-şi întărească capacităţile desfăşurate în apropierea coastelor siriene.

Washingtonul dispune acum de cinci distrugătoare echipate cu rachete de croazieră capabile să întreprindă atacuri punctuale împotriva unor depozite de muniţii sau infrastructuri strategice ale regimului Bashar al-Assad.

Distrugătorul USS Stout este în drum spre zonă, pentru a se alătura acolo altor patru nave - Mahan, Ramage, Barry şi Gravely, a indicat, joi, un responsabil american din domeniul apărării.

Marina americană ţine secret numărul de rachete Tomahawk pe care fiecare dintre aceste nave le transportă, dar majoritatea analiştilor navali estimează că acesta ar fi de circa 40.

Armata americană poate conta, de asemenea, pe două baze aeriene în Turcia, la Izmir şi Incirlik (foto).

Printre altele, mai multe nave ale Corpului al 26-lea expediţionar de puşcaşi marini sunt în prezent ancorate într-un port din Emiratele Arabe Unite, în timp ce portavioanele Truman şi Nimitz se află în nordul Oceanului Indian.

Singura ţară europeană susceptibilă de a interveni în acest stadiu, Franţa, dispune în Marea Mediterană de fregate portelicopter, în timp ce portavionul Charles de Gaulle este ancorat în portul Toulon. Parisul are, de asemenea, avioane în Djibouti