Câţi dintre noi ne-am gândit vreodată că numele cu care am fost botezaţi, chiar dacă a fost ales la întâmplare, are fel şi fel de semnificaţii? Şi câţi am avut curiozitatea să descoperim ce încărcătură au literele care-l formează. Dacă ele, adunate, ni se potrivesc sau nu personalităţii noastre? Înainte vreme, părinţii obişnuiau să-şi boteze copiii după tradiţii, după data calendaristică a naşterii, după Sfinţii prăznuiţi în ziua respectivă, după moştenirea numelui de la naşi, părinţi sau rude... În prezent, alegerea numelui se face mai mult după criteriul sonorităţii. Mulţi părinţi recurg la nume de personalităţi din diverse domenii, nume mai mult sau mai puţin potrivite, mai mult sau mai puţin ridicole. Şi totuşi... Numele omului nu poate fi trecut cu vederea. Când chemi o persoană pe nume, chemi spre tine fiinţa ei, cu întregul său mod de a fi sau de a exista. Numele omului ţine de fiinţa lui, într-un anume fel. Exprimă ceva din ea, sau cel puţin aşa ar trebui...
La naştere, părinţii ar trebui să fie atenţi la numele pe care îl dau nou născuţilor lor, atenţi la semnificaţia lui care se presupune că le va marca destinul. Alături de mirul de Dumnezeire picurat pe frunte la botez, numele devine un fel de „cod magic”cu care fiinţa creştinată va face faţă trecerii ei prin lume. Atenţi la importanţa acestui aspect, dar şi ca pură curiozitate, oricine poate afla semnificaţiile numelor cu care au fost blagosloviţi sau pe care intenţionează să le dăruiască micuţilor ce le întregesc existenţele, consultând un Dicţionar onomastic.
Câţi ştiu, de pildă, că Ada provine direct din ebraică şi că are sensul de „podoabă”, „cea împodobită”, „frumuseţe”? În onomastica românească este atestat în romanele secolului XX şi preluat frecvent ca nume de botez în varianta Adina. Adela, prenume de provenienţă germanică sau franceză, înseamnă „nobilime” sau „a înnobila”
