Între depresie şi excesul ponderal există o relaţie de reciprocitate. Multe cazuri de supraponderabilitate au ca motiv principal o depresie mai veche, netratată la timp.
Statisticile realizate de Liga Română de Sănătate Mintală vorbesc despre un român din zece afectat de stări specifice depresiei. În Europa vestică şi în SUA, numărul se dublează. Rata obezităţii creşte îngrijorator, odată cu cea a depresiei. Un studiu a relevat faptul că stările depresive reprezintă un factor de risc cu 58% mai important în ceea ce priveşte apariţia obezităţii în rândul persoanelor cu o greutate normală.
Mâncatul pe fond emoţional este modalitatea persoanelor deprimate de a se simţi mai bine. Acest obicei este răspândit în special în rândul nefumătorilor. Persoanele care deschid frigiderul ori de câte ori se simt deprimate, stresate, extenuate, se supraalimentează din dorinţa de a-şi satisface anumite nevoi emoţionale. Mulţi dintre cei care fac asta pentru a-şi păcăli emoţiile sunt conşienţi de ceea ce fac.
Există o senzaţie de foame pe fond emoţional pe care o simţim cu toţii din când în când, însă ignorarea ei o face să apară tot mai rar. Persoanele care îşi alimenteaza această nevoie a subconştientului nu se satură niciodată - saţietatea este doar o iluzie de moment.
Creşterea apetitului pe fond nervos nu are nimic de-a face cu foamea. Pofta de mâncare cauzată de anumiţi factori de stres apare brusc, şi nu treptat, aşa cum se întâmplă în cazul nevoilor fizice. Foamea pleacă din stomac, creând o senzaţie de disconfort fizic în cazul în care nu este satisfăcută.
Nevoia psihica de a mânca iscă o nervozitate greu de controlat, persoana în cauză reuşind să se calmeze abia după ce se alimentează. Apoi apar regretele şi sentimentele de vinovăţie, frustrările şi senzaţia de anxietate. Atunci când mâncatul reprezintă o reacţie la impulsurile organismului, proc
