N-am fost niciodată la Monaco, dar sigur e un loc anost unde nu se întîmplă nimic. Altfel nu-mi explic de ce Mihaela Rădulescu, în loc să se distreze pe acolo, stă pe Facebook ca să explice unui public anonim cît de fericită, mulțumită și împăcată este ea cu tot ce se întîmplă în jurul ei. „Eu chiar sînt cine vreau eu, cu toate că sînteți atîția gata să mă contraziceți... sau știți mai bine ca mine... despre mine:) Ceea ce vă doresc și vouă. Ca stare, e beton. Și ca po-stare:), căci e despre nimic, ca atît de multe postări de pe FB...:))))) Feeling Me !!!!” Un om cu opt clase care a citit coperta unei cărți de psihologie ar putea deduce că așa sesizează ea apariția unei probleme: prin negarea vehementă a acesteia.

Cert este că genul ăsta de status-uri s-au întețit pe Facebook-ul duduii în ultimul timp. Ba fără sens pe pozitiv, ca acela de mai sus, ba opinii necerute și vag controversate despre chestii care nu o privesc, ba pseudointelectualități pline de clișee gen Paler. Ăla pentru femei mediocre. Octavian. Nu Jean. Jean e un Paler acceptabil. Să mai dăm un citat din Răduleasca, să nu ne plictisim: „Pe o scară de la 1 la 10, frumusețea unei femei cu o lamentabilă expunere verbală scade pînă pe la 5-6 și devine neinteresantă pentru perfecționiști, dar uluitoare pentru cei care conduc mașini decapotabile.:))”

Și să nu uităm judecățile de valoare despre ce se întîmplă prin țară și idei revoluționare despre cum oamenii ar trebui să fie buni ca să fie bine. Și mai multe mediocrități pozitive:Dorul e una dintre cele mai frumoase trăiri umane… Înrămează starea cu un zîmbet și poartă-l toată ziua. Acum, ca oameni normali, ne întrebăm: de ce dracu' spune ea inepții pe Facebook în loc să facă orice altceva?

Motive ar putea fi multe. Poate, ca orice histrion incapabil să se aprobe singur, nu poate să respire fără să știe că alți oameni sînt de acord cu