Între 23 şi 25 august 2013, a avut loc la Sibiu cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Cetăţi Transilvane. Încă din comunicarea anterioară, înainte de a descinde în subiectul propriu- zis, se desprind două „chestiuni“ legate de numerologie. Avem, pe de o parte, ziua de 23 august, care pentru România a avut (şi are în continuare) semnificaţii controversate, istorice şi proletar-postbelice, pe de alta, cifra 13, un număr cu un rol principal pe tărîmul superstiţiilor.

Chiar dacă pe 23 august, seara, a avut loc o defilare a artiştilor participanţi, actori, muzicieni, cascadori, fachiri şi dansatori, atmosfera a fost una de adevărată paradă, nu de serbare tematică impusă. Apoi, treisprezecele menţionat poate fi norocos, dacă este jucat la timpul şi locul potrivite, cum se spune. Lăsînd la o parte speculaţiile cu caracter ludic, la Sibiu a fost şi anul acesta un festival reuşit. De altfel, cu excepţia primei şi a celei de-a douăsprezecea ediţii, toate celelalte proiecte de Cetăţi Transilvane au fost organizate la nivel de excelenţă. O medie foarte bună, dacă dorim să comparăm procentele cu ale celuilalt mare festival medieval din România, cel de la Sighişoara, dar nu dorim să o facem, cel puţin nu aici.

Revenim la paradă, pentru că ceea ce se întîmplă la Sibiu, din acest punct de vedere este ceva unic la noi în ţară şi chiar în Europa. Traseul cortegiului este de aproape doi kilometri, prin întreg centrul istoric, cu plecare de la Turnul Dulgherilor pînă în frumoasa şi unica Piaţă Mare a Hermannstadtului de odinioară, a Sibiului de astăzi. Pe traseu sînt mii, chiar zeci de mii de oameni, mulţi dintre aceştia turişti. Cu toţii întîmpină în urale participanţii, care „prestează“ din mers, fie că este vorba despre muzică, jonglerie, dans, interpretare de personaje, lupte artizanale, chiar suflat de flăcări. Sute de mii de flash-uri fotografice atest