La subsuoara domnului Purcărete
- Ştirile despre tine sunt scrise cu titluri mari în ziare. Cele mai recente ne-au parvenit în cursul Festivalului internaţional de teatru de la Sibiu, de anul acesta, când ai încântat spectatorii cu prestaţiile tale din "Faust", "Maestrul şi Margareta" şi "Platonov". Eşti o actriţă aclamată de critici, adorată de public, iar colaborarea cu Silviu Purcărete ţi-a mai adăugat o steluţă pe epoleţi. Cum te simţi în această postură atât de galonată?
- Păi... eu mă simt normal. (râde) Întotdeauna după ce apare un spectacol care face furori, lumea se agită şi deseori sunt întrebată "Ce s-a întâmplat cu tine?". Iar răspunsul meu e "Nu s-a întâmplat nimic". Ideea e că, fireşte, mă bucur enorm că oamenii apreciază ceea ce fac, sunt măgulită de atenţia şi de laudele pe care le primesc, dar eu sunt la fel de recunoscătoare şi pentru rolurile care mi-au fost oferite, de-a lungul timpului, şi care n-au avut atât de mare ecou. Eu muncesc pentru fiecare rol la fel de mult şi cu aceeaşi seriozitate, pasiune şi plăcere. Nu fac diferenţe, nu mă gândesc că "Ăsta o să aibă un succes fulminant, deci hai să dau tot ce pot" şi "Ăsta n-o să atragă atât de mult atenţia, deci pot s-o las mai moale". Nu, eu dau tot ce pot, am aceeaşi râvnă în pregătirea oricărui rol, indiferent cât de "mic" sau de "mare" e el. În plus, nici nu poţi să anticipezi, realmente, rezultatul final, nu poţi să calculezi rata succesului unui personaj sau a unui spectacol. Pentru mine importantă e plăcerea jocului şi important e faptul de a-mi face profesia cinstit, deci de a investi în fiecare rol tot ceea ce pot eu să scot din mine. Pe principiul ăsta am lucrat întotdeauna, cu aceeaşi aplicaţie. M-am pregătit indiferent că a fost vorba de "Faust", în regia lui Purcărete, de "Maestrul şi Margareta", în regia lui Zoltan Balasz, sau de "Platonov" - când
