Cu îngăduinţa cititorului, voi mai continua puţin cu Kierkegaard. Şi asta pentru că întrebarea lui „de ce îl citim pe K.?“ este legată în mod intim de cea a actualităţii sale. Or, danezul a scris un text intitulat Lumea de astăzi, care poate fi utilizat – probabil, cu folos – într-o încercare de a stabili relevanţa autorului pentru cititorul post-postmodern. Eseul menţionat începe cu propoziţia: „Lumea în care trăim este în esenţă una a înţelegerii şi a reflecţiei, (o lume) lipsită de pasiune“ (The Present Age, ediţia Torchbook, New York, Harper, 1962; traducerile citatelor care urmează îmi aparţin). Putem fi de acord cu autorul, dacă aplicăm observaţia kierkegaardiană lumii occidentale contemporane (în care este inclusă, bineînţeles, şi România), lume în care, într-adevăr, totul pare a fi supus unui proces de nesfîrşită deliberare. Astăzi, observa ironic Kierkegaard în 1846, şi un sinucigaş moare mai degrabă în decursul unui asemenea proces decît reflectînd asupra disperării care-l împinge înspre neant. Atîta reflecţie ar trebui să (con)ducă la acţiune, acţiunea, la rîndul ei, la schimbări radicale („revoluţionare“, scrie autorul; eu ezit să folosesc uneori cuvinte sau sintagme care readuc în memorie o limbă de lemn pe care ne străduim să o uităm. Din acelaşi motiv, am modificat uşor titlul eseului, care este în original, dacă e să traduc exact, Epoca noastră). „O lume revoluţionară – scrie Kierkegaard – este una a acţiunii; lumea noastră aparţine publicităţii şi promovării de sine“ (p. 35). Constatare uimitoare, cu un puternic iz profetic.

Spun asta (şi) deoarece, cîteva rînduri mai jos, autorul observă, de asemenea, că „în rîndurile tineretului de astăzi, o înţelegere profundă şi temeinică este de negîndit; ei ar găsi ideea ridicolă“ [ibid.]! Walter Kaufmann, care a fost profesor de filozofie la Princeton şi l-a retradus într-o engleză excelentă