Până cu puţin timp în urmă, candidatura lui Crin Antonescu la preşedinţia statului părea o decizie definitivă a USL-ului.
Alegerea liderului liberal le convenea celor mai mulţi activişti ai alianţei aflate la guvernare. Pentru liberali, prezenţa şefului lor la Cotroceni era socotită drept o garanţie că, în aproape orice situaţie, vor rămâne la masa puterii. Pentru socialişti, alegerea lui însemna plasarea unui "om de paie" într-unul din centrele semnificative de autoritate ale României. Crin Antonescu însuşi a indicat, prin toate manifestările sale, că e dispus să-şi asume un asemenea rol, acceptând - în proiectul său de Constituţie - golirea funcţiei prezidenţiale de orice conţinut executiv. Liberalul ar dori "să-şi doarmă" mandatul la Cotroceni, pentru a rămâne în istoria ţării. Crin Antonescu nu are alte ambiţii, nu este capabil de alte opţiuni. A transformat PNL-ul într-o anexă PSD-istă, a acceptat aşezarea "baronilor" săi în poziţii limitrofe în cadrul administraţiei, i-a exclus pe "cârtitori", adică pe liberalii de vocaţie, contrariaţi de îndepărtarea "şefului" de doctrină. Prestaţiile şi pretenţiile candidatului liberal au mulţumit PSD-ul, care dispune, astfel, necondiţionat, de totalitatea resurselor ţării. Pentru PSD, cel puţin pentru moment, Antonescu este "soluţia ideală" de păstrare a unităţii coaliţiei politice pe care o domină (PC-ul susţinându-l necondiţionat pe liberal, în virtutea aranjamentului "special" al acestuia cu puşcăriabilul Dan Voiculescu).
Iată de ce, confirmarea candidaturii lui Crin Antonescu la preşedinţia României nu poate provoca nicio surpriză la reuniunea litorală a USL-ului, din 31 august a.c. PSD-ul este, în continuare, satisfăcut de maniera în care liderul liberal îşi domină şi îşi angajează partidul. PC-ul îi pune, pe mai departe, la dispoziţie, motorul bine uns al Antenelor, UNPR-ul nu există, do
