Ideea acestui text a plecat de la doamna din poză, care m-a rugat, din senin, să-mi asum un proiect serios. Cum ar veni, să mă ocup şi eu de ceva important în viaţă. „Încearcă să schimbi numele lui Dracula, pentru că nu aşa e bine să ne facem cunoscută ţara la nivel mondial”, mi-a spus doamna, în ochii căreia am citit frică.

Părea că e genul ăla care are podul plin de vampiri, care o bântuie şi, atunci când prind ocazia, încearcă să-i sugă şi sângele. Drama prin care trecea femeia era însă mult mai complexă: „Nu mi se pare o idee bună să promovăm un nume aşa de urât pe plan internaţional. Mi se pare o tâmpenie să ne lăudăm cu Dracula şi chiar să aducem în discuţie poveşti cu vampiri. Nu s-a obosit nimeni să dea un comunicat oficial, în care să se spună că Dracula nu suge sânge şi nici nu arată în halul în care l-am văzut prin filme”. Pentru că m-a simţit destul de confuz, doamna m-a rugat să notez şi m-a asigurat că poate organiza chiar o grevă în faţa primăriei, unde să se scandeze „Jos Dracula!”. „Păi, eu nu pot să mă mai duc în zona aia, unde se spune că trăieşte acest monstru. Am fost o dată acolo şi am trăit mereu cu senzaţia că mă urmăresc tot felul de umbre. Nu vă mai spun de zgomote, pentru că se auzeau și niște ţipete. Nici copiii nu pot să-i duc acolo, pentru că mi-e frică să le povestesc de Dracula. Să-i pună un nume mai frumos, dacă se vrea promovarea acestui brand, şi să se renunţe complet la ideea asta că Dracula sugea sânge. Te rog să faci ceva, pentru că nu mai vrem să ne facem de râs”, a încheiat femeia şi a plecat în grabă spre casă.

Până să mă apuc concret de treabă

şi să-mi fac o agendă de întâlniri şi greve, am încercat să adun şi alţi adepţi, care să ne ajute să dărâmăm acest mit. N-am nimerit-o încă de la început, pentru că i-am dat ocazia unui tataie să râdă de mine: „Dracula nu există, mă! Ăsta a fost mitul lui Mihai Vitea